Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) a emis un avertisment privind lipsa unor date fiabile referitoare la emisiile de metan din industria hidrocarburilor. Această deficiență informațională complică semnificativ eforturile globale de combatere a încălzirii globale. Conform unui raport publicat recent, emisiile de metan asociate cu peste jumătate din producția mondială de petrol și gaze nu sunt măsurate într-o manieră credibilă, deși acest gaz are un impact major asupra climei.
Martin Krause, directorul diviziei pentru schimbări climatice din cadrul UNEP, a subliniat că lumea nu poate evita efectele grave ale încălzirii globale fără participarea deplină a producătorilor de petrol și gaze la colectarea datelor. Monitorizarea trebuie să fie precisă și transparentă, având în vedere că metanul este un gaz inodor și invizibil, cu un potențial de încălzire mult mai mare decât cel al dioxidului de carbon. Identificarea și reducerea acestor emisii reprezintă o componentă critică a strategiilor climatice actuale.
Analiza datelor arată că sistemul de raportare actual acoperă doar o parte din producția globală. Companiile care participă la inițiativa Oil and Gas Methane Partnership (OGMP 2.0) sunt responsabile pentru 43% din producția mondială de petrol și gaze. În cadrul acestui sistem, 82% din emisiile raportate de membrii OGMP provin din activitățile de explorare și producție, o pondere mult mai mare decât cea a emisiilor generate de rețelele de gaze sau de terminale. Există însă disparități regionale mari: în Europa acoperirea este de 88%, în America de Nord de 48%, iar în Asia Centrală de doar 16%.
Impactul sectorului energetic asupra mediului este semnificativ, conform datelor furnizate de Agenția Internațională pentru Energie (IEA). Producția de combustibili fosili, incluzând petrolul, cărbunele și gazele, a generat în 2025 aproximativ 124 de milioane de tone de metan. Această cantitate reprezintă aproximativ 35% din emisiile cauzate de activitățile umane la nivel global. Reducerea acestui impact depinde direct de capacitatea producătorilor de a măsura corect emisiile și de implicarea lor activă în identificarea surselor de poluare.
În paralel, Comisia Europeană a propus amânarea cu un an a obligațiilor de raportare pentru importatorii de hidrocarburi, o măsură care a generat nemulțumiri. Legislația adoptată în 2024 prevedea ca, începând cu ianuarie 2027, companiile importatoare să raporteze emisiile de metan asociate livrărilor. Amânarea este justificată de oficiali europeni prin nevoia de a evita un impact asupra pieței de energie, în contextul creșterii prețurilor cauzate de război în Orientul Mijlociu, deși această decizie evidențiază tensiunea dintre obiectivele de mediu și securitatea energetică.
Contextul geopolitic actual pune presiune pe deciziile economice ale Uniunii Europene, în special în perioade de instabilitate regională. Tensiunile din Orientul Mijlociu și evoluția prețurilor la energie influențează direct modul în care statele membre prioritizează tranziția verde față de stabilitatea aprovizionării. Această dilemă între protecția climei și necesitățile imediate ale pieței energetice definește cadrul în care sunt luate decizii privind reglementările de raportare a emisiilor de metan.
