Documentul intitulat „prezentul și viitorul Lumii Ruse” reprezintă un pilon central în strategia de justificare a acțiunilor militare ale Kremlinului. Adoptat la 27 martie 2024 în cadrul ședinței plenare a celui de-al XXV-lea Consiliul mondial al poporului rus, acest text redefinește misiunea Rusiei. Organizația a fost fondată în mai 1993 de către Kiril, în perioada în care acesta era Mitropolit de Smolensk și șef al departamentului de relații externe al Patriarhatului Moscovei.
În cadrul acestui document, operațiunea militară este elevată la statutul de „război sfânt”. Rusia este prezentată ca fiind responsabilă cu protejarea spațiului spiritual unificat al Sfintei Rusii împotriva asaltului mondialismului. Textul susține că Rusia își îndeplinește misiunea de a proteja lumea de o victorie a Occidentului, descris în aceste documente ca fiind căzut în satanism, transformând astfel conflictul într-o confruntare morală și spirituală.
Sprijinul oferit de Biserică se manifestă și prin ritualuri specifice, precum procesiunea din 3 septembrie 2026 la Moscova. În cadrul evenimentului, Patriarhul Kiril a onorat moștele prințului Dimitrii Donskoi, un simbol al rezistenței militare. Patriarhul a promis că aceste relicre vor fi trimise direct pe front, în zona Donbas, subliniind faptul că eroii care mor în luptă îndeplinesc un act de sacrificiu care spală păcatile comise de aceștia.
Un alt instrument de propagandă este „Rugăciunea pentru victoria Sfintei Rusiei”, un text cu caracter obligatoriu în toate bisericile din Rusia. Această rugăciune a fost modificată de Patriarh pentru a include o terminologie militară explicită, invocând ajutorul divin pentru a învinge forțele care caută să dezbine poporul. Textul cere protecție pentru ostași și pentru toți apărătorii patriei, oferind o legitimare teologică a rezistenței armate.
Analiza teoretică publicată de editura Patriarhatului Moscovei pe 28 iulie 2026, intitulată „Războiu: dincolo de cauzele și consecințelor sale vizibile”, aprofundează această viziune. Documentul afirmă că Rusia încearcă să iasă victorioasă într-un război declanșat de forțele răului. În acest context, se subliniază necesitatea unei mobilizări totale, care să includă nu doar armata și forțele politice, ci și Biserica, pentru a asigura victoria spirituală.
Conflictul actual este abordat din ce în ce mai mult ca o luptă de identitate și de supraviețuire a valorilor tradiționale în fața influențelor externe. Această strategie de integrare a elementelor religioase în discursul de război reflectă o tentativă de a mobiliza populația prin simboluri sacre și mitologie eroică. Astfel, operațiunile militare sunt prezentate nu doar ca acțiuni geopolitice, ci ca o necesitate morală de apărare a credinței și a unității naționale.
