Guvernul italian condus de Giorgia Meloni pregătește implementarea unei noi taxe de 26% pentru persoanele cu active de cel puțin 800.000 de euro care decid să își schimbe rezidența din Italia. Măsura, care ar putea intra în vigoare începând cu anul 2027, vizează în mod specific câștigi nerealizați, adică profiturile acumulate din creșterea valorii activelor, chiar dacă acestea nu au fost încă vândute de proprietari. Propunerea a fost inclusă în proiectul de buget transmis parlamentului în cursul weekendului recent.
Noua taxă fiscală este aplicată strict persoanelor care au menținut rezidența fiscală în Italia pentru o perioadă considerabilă, cel puțin șase dintre ultimii zece ani înainte de momentul plecării din țară. Guvernul Meloni justifică această decizie prin dorința de a implementa o măsură îndreptată împotriva persoanelor descrise ca fiind „super-bogați”. Totuși, proiectul de buget prevede o clauză de flexibilitate, oferind posibilitatea rambursării impozitului dacă activele financiare respective nu sunt lichidate timp de mai mulți ani după ce persoana a părăsit teritoriul Italiei.
Expertiza în domeniul administrației averilor indică riscuri semnificative pentru atractivitatea economică a țării, în special pentru centre financiare precum Milano. Avocații specializați avertizează că această schimbare poate genera o reacție negativă în rândul milionariilor, miliardarilor și al profesioniștilor cu venituri ridicate. Charlie Sosna, responsabil pentru administrarea averilor private și fiscalitate în cadrul firmei de avocatură Mishcon de Reya, subliniază că această transformare va crea o stare de neliniște profundă pentru clienții care locuiesc deja în Italia sau care s-au mutat recent acolo.
Consultanții financiari și avocații de profil exprimă îngrijorări legate de potențialul de exod al capitalului și al rezidenților cu putere mare de cumpărare. Această strategie fiscală ar putea diminua interesul pentru Italia în rândul investitorilor internaționali care caută stabilitate și un regim fiscal predictibil. Dacă măsură este adoptată, impactul asupra profilului demografic al persoanelor cu venituri foarte mari ar putea fi unul negativ, afectând veniturile fiscale pe termen lung ale statului italian prin pierderea acestor contribuabili.
Implementarea unor taxe agresive asupra mobilității capitalului este o tendință observată în diverse jurisdicții europene, însă impactul depinde de nivelul de competitivitate comparativ cu alte state. În contextul reglementărilor fiscale internaționale, deciziile de acest tip pot influența fluxurile de investiții și alegerea locurilor de rezidență pentru persoanele cu patrimonii mari. Această mișcare a guvernului italian se încadrează într-un efort de restructurare a sistemului de impozitare pentru a aborda inegalitățile sociale prin țintirea activelor de mari dimensiuni.
Contextul fiscal european este marcat de o competiție constantă între statele membre pentru a atrage rezidenți cu venituri mari și capital semnificativ. Deciziile de politică fiscală ale marilor economii din UE pot influența direct fluxurile de capital și mobilitatea profesionalilor de înalt nivel. În acest cadru, orice schimbare majoră a regimului de impozitare asupra profiturilor nerealizate poate altera echilibrul dintre necesitatea de a crește încasările statului și nevoia de a menține un mediu de afaceri atractiv pentru investitorii internaționali.
