O simulare realizată de economiștii Mecanismului european de stabilitate (MES) indică faptul că investițiile în apărare pot genera beneficii economice pe termen lung. Dacă achizițiile sunt efectuate integral în zona euro și promovează inovarea, statele pot recupera aproximativ 53 de cenți din fiecare euro suplimentar cheltuit. Această cifră reprezintă o rată de recuperare semnificativă, însă aceasta scade la doar 25 de cenți dacă nu se produc câștiguri de productivitate prin investiții care favorizează tehnologia.
Diferența de rentabilitate este determinată de modul în care firmele produc mai eficient și utilizează mai multe ore de muncă. În scenariul optim, veniturile suplimentare colectate de bugete provin în principal din impozitarea muncii, care explică aproximativ 40 de puncte procentuale din rata de recuperare de 53%. Impozitele pe veniturile din capital și modificările în ceea ce privește transferurile sociale joacă un rol secundar în acest proces de recuperare a resurselor.
Eficiența acestui model depinde de relația dintre producătorii militari și furnizorii de componente. Analiza a inclus peste 1.300 de firme de apărare și aproximativ 1,2 milioane de companii din sectoare precum electronică, inginerie și logistică, din Franța, Germania, Italia și Spania. Firmele de apărare prezintă o productivitate cu aproximativ 40% mai mare decât companiile civile din sectoarele similare, în perioada 200ată 2022.
Un exemplu relevant este programul de fregate FREMM, unde furnizorii de radare și module electronice investesc în tehnologii care pot depăși necesarul strict de apărare. Totuși, beneficiile nu sunt garantate pentru toate companiile, depinzând de capacitatea de a prelua tehnologii noi. Dacă achizițiile provin din afara zonei euro, rata de recuperare poate scădea sub pragul de 25%, deoarece investițiile și cunoștințele tehnologice nu mai ajung la furnizorii locali.
Simularea presupune o creștere a cheltuielilor cu 1,5 puncte procentuale din PIB, implementată pe parcursul a zece ani. Din această sumă, două treimi sunt direcționate către echipamente și investiții, iar o treime către personal. Această strategie este gândită să fie compatibilă cu ținta de 3,5% din PIB pentru apărarea de bază, conform parametrilor de la Haga, unde s-a menționat și un angajament de 5% pentru securitate și reziliență.
Contextul actual al securității europene pune un accent major pe consolidarea capacităților de apărare și pe reziliența infrastructurii. În timp ce unele țele europene își întăresc protecția frontierelor, precum Polonia, care a consolidat punctele de trecere a frontierei după atacuri ruse asupra Ucrainei, analiza MES subliniază importanța specializării în lanțurile de producție. Această abordare strategică vizează atât securitatea, cât și integrarea economică a furnizorilor europeni.
