O nouă dinamică a activismului politic global este dictată de Generația Z, care a jucat un rol decisiv în cel puțin 25 de proteste la nivel mondial. Această mișcare de masă vizează o gamă variată de obiective, de la investiții în educație și acces la locuințe, până la combaterea crizei climatice și apărarea democrației. Politoloaga Erica Chenoweth de la Harvard Kennedy School susține că tinerii au ajuns la un punct de saturație în care sistemele politice actuale nu mai răspund așteptărilor lor.
În Asia și Africa, mișcările studențești au provocat schimbări de regim majore. În Bangladesh, protestele împotriva legii privind cotele de angajare au dus la demisia și fuga premierului Sheikh Hasina din țară în anul 2024. În Serbia, studenții au contestat controlul guvernului asupra presei și instituțiilor, contribuind la înlăturarea lui Aleksandar Vučić după 14 ani de guvernare. Aceste evenimente demonstrează capacitatea tinerilor de a influența direct structurile de putere naționale.
Europa experimentează, la rândul său, o expansiune a protestelor conduse de tineri. În Franța, elevii solicită condiții educaționale mai bune, în timp ce în Spania tinerii folosesc corturile pentru a cere locuințe accesibile. Germania vede mii de persoane manifestând împotriva costului vieții și cerând investiții în sănătate, educație și măsuri climatice. Această diversitate de revendicări reflectă o nemulțumire generalizată față de stabilitatea economică și socială a continentului.
Tehnologia reprezintă motorul principal al acestei mobilizări descentralizate. Platforme precum TikTok și X amplifică mesajele, în timp ce serverele Discord și grupurile de mesagerie permit organizarea rapidă. În Brazilia, mobilizarea online a facilitat revenirea lui Luiz Inácio Lula da Silva la putere, după ce studenții de la Universitatea Federală Fluminense au organizat marșuri de sprijin. Un canal de WhatsApp creat de André Janones, numit „Armata lui Lula”, a atras milioane de persoane.
Represiunea autoritară rămâne un răspuns frecvent la aceste mișcări. În India, protestele împotriva lui Narendra Modi au dus la arestări masive și utilizarea gazelor lacrimogene. În Bangladesh, experții ONU au estimat că până la 1.400 de persoane au fost ucise în urma protestelor din 2024. În Maroc, mișcarea Gen Z-212 din 2025 a dus la peste 2.000 de acuzații, în contextul cerințelor privind combaterea corupției și îmbunătățirea serviciilor publice.
Fenomenul de protest de generație apare într-un moment în care contractul social tradițional este pus la încercare. Arancha González de la Paris School of International Affairs explică faptul că ideea că economiile pot genera automat bunăstare și egalitate socială și-a pierdut credibilitatea. Această erodere a încrederii în instituțiile economice și politice alimentează o transformare generațională care poate contracara tendința globală de regres democratic observată în ultimii ani.
