Franța și Germania au anunțat un acord politic pentru o poziție comună în cadrul negocierilor europene privind industria auto. Propunerea, stabilită de Emmanuel Macron și Friedrich Merz la 16 octombrie 2026, urmărește flexibilizarea regulilor privind emisiile de CO2 pentru a permite comercializarea unor autoturisme noi cu motoare termice și după anul 2035. Acest compromis vizează influențarea pachetului pentru industria auto și a Actului privind accelerarea industrială, oferind în schimb condiții mai favorabile pentru vehiculele și componentele produse în Europa.
Acest compromis reunește două dezbateri europene majore care au generat divergențe între statele membre. Pe de o parte, Germania a solicitat o flexibilitate tehnologică sporită pentru constructori, incluzând posibilitatea menținerii pe piață a vehiculelor hibride și a celor cu motoare termice. Pe de altă parte, Franța a insistat pe implementarea unor reguli de preferință europeană, având ca scop protejarea investițiilor și a locurilor de muncă din industria auto în fața concurenței internaționale.
În prezent, Regulamentul (UE) 2023/851 impune o țintă de reducere de 100% a emisiilor medii de CO2 pentru autoturisme și camionete noi începând cu 2035. Totuși, Comisia Europeană a propus în decembrie 2025 o revizuire a acestui cadru, sugerând o reducere de 90% completată de mecanisme de compensare. Noua abordare franco-germană ar menține pragul de 90%, dar ar elimina necesitatea utilizării unor materiale sau combustibililor alternativi pentru a compensa restul de 10% din emisii.
O componentă esențială a propunerii este stabilirea unor criterii de preferință pentru produsele fabricate în Europa. Detaliile negociate ar putea impune ca aproximativ 70% din componentele unui automobil, cu excepția bateriei, să provină din Europa, în timp ce cel puțin 10% din conținutul bateriei ar trebui să fie de origine europeană. Aceste măsuri vizează stimularea lanțurilor de furnizare locale și utilizarea fondurilor publice europene pentru a susține mai multe etape ale producției regionale.
Acordul deschide posibilitatea ca anumite parteneri europeni din afara UE, precum Regatul Unit, să fie tratați ca parteneri de încredere. Această abordare ar răspunde intereselor producătorilor care își distribuie activitățile industriale între UE și Regatul Unit, în funcție de reciprocitate. Totuși, pragurile de conținut local și criteriile de eligibilitate pentru companiile din Norvegia, Islanda sau Elveția rămân subiecte care vor trebui stabilite prin actele europene corespunzătoare.
Schimbarea standardelor de emisii și adoptarea unor condiții de preferință industrială nu sunt încă norme obligatorii, deoarece necesită aprobarea instituțiilor europene. Procesul legislativ implică negocierea pozițiilor Parlamentului European și Consiliului UE. În acest context, deciziile privind competitivitatea industrială și accesul la stimulente publice vor determina modul în care constructorii își vor organiza gama de modele după anul 2035.
context_missing: false
