Europa traversează o perioadă de reevaluare strategică a utilizării biocombustibililor produși din culturi agricole, într-un moment în care prețurile la energiile convenționale sunt sub presiune. Instabilitatea geopolitică din Orientul Mijlociu și perturbările din zona Strâmtoarei Ormuz și a Mării Roșii au dus la creșteri semnificative ale costurilor, care ar putea persista până în 2027, conform raportului Agenției Internaționale pentru Energie. Această situație a făcut ca biodieselul pe bază de culturi să devină, în aprilie, mai ieftin decât motorina convențională.
Decidenții politici din Uniunea Europeană contestă acum limitele impuse anterior pentru energia regenerabilă în transporturi. În 2015, blocul a plafonat la 7% contribuția biocombustibililor din culturi, pentru a evita devierea terenurilor agricole de la producția alimentară. Totuși, Christophe Hansen, șeful UE pentru agricultură, solicită o flexibilitate sporită pentru gestionarea surplusurilor și reducerea dependenței de importuri. În paralel, Ursula von der Leyen a propus creșterea limitei de conținut de etanol din benzină de la 10% la 20%.
Deși există un impuls politic pentru utilizarea bioenergiei, experții avertizează că această cerere ar putea alimenta importurile în detrimentul producției interne. Giulia Novati, cercetător la ECCO, subliniază că capacitatea de biorafinare europeană este concentrată la câțiva operatori mari care se bazează deja pe aprovizionare externă. Există riscul ca Europa să înlocuiască dependența de petrol cu o dependență de biocombustibili și materii prime importate, ceea ce ar putea favoriza furnizorii străini în locul fermierilor europeni.
Sectorul de bioetanol susține că industria europeană are capacitatea de a dubla producția fără a crește importurile, dar subliniază necesitatea unor scutiri de taxe. Laurent Donceel, din ePure, afirmă că producția internă de bioetanol se bazează integral pe materii prime europene. Totuși, datele USDA indică o tranziție a UE de la sfecla de zahăr către porumb ca principală materie primă, într-un context în care blocul comunitar nu reușește să își satisfacă propria cerere de porumb.
Schimbările climatice reprezintă un obstacol major pentru sustenabilitatea acestui model energetic. Modelele climatice indică faptul că suprafețele adecvate pentru cultivarea rapiței s-ar putea reduce cu 11% până în 2050 și cu 19% până în 2080 în Europa Centrală și de Sud. Cian Delaney, de la Transport & Environment, avertizează că secetele și perturbările exporturilor de cereale din Marea Neagră creează o "furtună perfectă" pentru securitatea alimentară, intensificând concurența dintre producția de hrană și cea de combustibili.
Contextul actual al securității energetice europene este marcat de o încercare de echilibrare între obiectivele climatice și nevoia de stabilitate a prețurilor. În timp ce industria caută sprijin pentru a contracara volatilitatea piețelor, Comisia Europeană analizează mecanisme de urgență. Acestea ar putea permite statelor membre să suspende producția de biocombustibili pe bază de culturi în cazul în care prețurile alimentelor la nivel mondial vor suferi creșteri bruște și neprevăzute.
