Războiul din Ucraina transformă radical raporturile de putere în Asia Centrală, pe măsură ce Rusia își pierde pârghiile de influență asupra aliaților săi regionali. Aceștia, confruntați cu consecințe economice severe și nevoia de piețe alternative pentru exporturi și forță de muncă, încep să își exprime nemulțumirile în mod deschis. Procesul de erodare a controlului Moscovei este accentuat de reorientarea fluxurilor comerciale și migratorii către alte destinații strategice.
Nemulțumirea aliaților Rusiei a început să se acumuleze încă din 2023, când liderii din cadrul OTSC și OCS au simțit că nu sunt informați despre planurile Kremlinului. Președintele Kazahstanului, Kassîm-Jomart Tokaev, a propus chiar înghețarea conflictului în iulie, propunere respinsă imediat de Kremlin. Această atitudine reflectă un sentiment generalizat de lipsă de respect, exprimat anterior și de președintele Tadjikistanului, Emomali Rahmon, care a criticat dur lipsa de considerație față de membrii alianței.
Impactul economic este devastator pentru Kazahstan, deoarece 80% din exporturile sale petroliere trec prin portul rus Novorossiisk, afectat de atacuri cu drone. În Uzbekistan, veniturile din exportul de gaze au scăzut practic la zero în ultimii cinci ani din cauza turbulențelor legate de război. De asemenea, Tadjikistanul suferă din cauza opririi contractelor de furnizare a produselor petroliere prin Gazprom, ceea ce afectează direct consumatorii locali.
Rusia își subminează propria influență prin politicile dure de anti-migrație, provocând o reorientare masivă a forței de muncă. Dacă anterior 80-90% din migranții economici mergeau în Rusia, acum fluxurile se îndreaptă către Turcia, țările din Golf, Europa sau Coreea de Sud. Această scădere a migrației reduce pârghiile de presiune ale Moscovei, în timp ce rutele comerciale de la nord și de la vest sunt blocate, forțând utilizarea Coridorului de Mijloc prin Kazahstan, Azerbaidjan și Georgia.
În ceea ce privește Azerbaidjanul, Moscova nu mai deține nicio pârghie de presiune, deoarece Baku își desfășoară majoritatea comerțului cu Turcia și Occidentul. Securitatea Azerbaidjanului a trecut complet sub influența Turciei, oferind țării libertatea de a adopta un ton ferm față de Rusia. În regiunea Caucazului de Sud, influența Rusiei este considerată de experți ca fiind în mare parte mitică, procesul de independență fiind unul în continuă desfășurare.
Țările din Asia Centrală mențin o politică oficială de neutralitate, refuzând să recunoască anexările rusești și respectând regimul de sancțiuni internaționale. Totuși, ele utilizează această poziție pentru a exercita presiuni asupra Moscovei, încercând să protejeze interesele naționale într-un context de politică multivectorială. Această strategie le permite să navigheze între Rusia și actori precum China, Turcia sau Occidentul, fără a se implica direct în conflictul militar.
Contextul geopolitic global rămâne instabil, cu tensiuni marcate în diverse regiuni. În timp ce Rusia își concentrează resursele pe ofensiva finală din Ucraina, alte puncte de conflict rămân active, precum planurile de atac ale Pentagonului împotriva Iranului sau atacurile aeriene în Arabia Saudită. Aceste dinamici contribuie la o reconfigurare constantă a alianțelor și a securității regionale la nivel mondial.
