O nouă etapă politică începe la hotelul St David din Cardiff, unde liderii Scoției, Țării Galilor și Irlandei de Nord vor semna Declarația de la Cardiff. Acest document reprezintă piatra de temelie pentru o mișcare comună ce vizează obținerea independenței acestor regiuni față de Regatul Unit. Evenimentul este marcat de un semnal important din partea lui Trump, care, în cadrul unei vizite în Irlanda, s-a declarat favorabil reunirii celor două Irlanda, fiind primul președinte al SUA care exprimă o astfel de poziție.
Această mișcare este posibilă datorită faptului că guvernele Scoției, Țării Galilor și Irlandei de Nord sunt conduse de partide care susțin deschis independența. Printre semnatori se numără John Swinney pentru Scoția, Rhun ap Iorwerth pentru Țara Galilor și Michelle O'Neill pentru Irlanda de Nord, alături de Mary Lou McDonald, președinta Sinn Féin în Republica Irlanda. Această alianță va pune o presiune internă asupra premierului britanic, în contextul în care Trump, președintele unei țări considerate cel mai apropiat aliat strategic al UK, a oferit un semnal de susținere.
Documentul de la Cardiff este descris ca având baza teoretică a unei revoluții constituționale, solicitând Guvernului Marii Britanii să faciliteze schimbarea constituțională. Textul cere transferul competențelor legale necesare pentru organizarea referendumurilor de independență în Scoția și Țara Galilor, precum și un Vot pentru Unificare în Irlanda de Nord. Mai mult, declarația afirmă că status quo-ul actual nu este valid și că legitimitatea democratică în Regatul Unit este compromisă, subliniind dorința de a desființa actuala ordine statală.
Strategia coordonată prevede integrarea în arhitectura europeană prin două metode distincte. Țara Galilor și Scoția ar putea iniția procesul de aderare la UE ca state independente, în timp ce Irlanda de Nord ar deveni membră UE prin reintegrarea cu Republica Irlanda. Documentul nu propune o ruptură brutală, menționând existența unor acorduri de parteneriat viitoare cu Anglia în domeniul resurselor energetice și o diplomație comună transfrontalieră, pentru a gestiona tranziția.
Impactul acestor schimbări rămâne incert, deoarece rezultatele referendumurilor sunt dificil de prezis și vor implica procese administrative complexe. Acestea ar putea include probleme legate de cetățenie, dreptul la muncă, recuperarea drepturilor salariale sau pensii și natura proprietăților. Deși documentul prezice aceste schimbări, nu există nicio garanție privind reacția guvernului de la Londra sau termenii în care ar putea accepta anularea tratatelor fundamentale care susțin construcția actuală a Regatului Unit.
Efectul Trump este considerat un semnal strategic important pentru liderii mișcărilor independentiste europene, care pot folosi argumentul susținerii din partea SUA. Această evoluție poate avea repercursi evenimente geopolitice de amploare, având un impact asupra stabilității politice din Europa. În contextul actual, unde procesele de transformare economică și de infrastructură sunt active în regiune, precum și în România, unde se monitorizează absorbția fondurilor PNRR, stabilitatea instituțională rămâne un subiect de interes major.
