Agenția Internațională pentru Energie avertizează că piețele internaționale ar putea face față unui deficit de motorină până în a doua jumătate a anului 2027. Această situație apare în contextul reducerii exporturilor din Rusia și Orientul Mijlociu, alături de scăderea stocurilor globale. Chiar dacă producția de petrol urmează să își revină, lipsa combustibilului rafinat riscă să mențină prețurile la niveluri ridicate și să alimenteze inflația prin creșterea costurilor de transport.
Problema principală rezidă în faptul că disponibilitatea țițeiului nu garantează imediat disponibilitatea motorinei. Procesul de rafinare reprezintă etapa esențială care poate crea blocaje dacă unitățile de producție sunt avariate sau funcționează sub capacitate. În septembrie, exporturile de motorină din Rusia și Orientul Mijlociu au fost cu 1,3 milioane de barili pe zi mai mici decât ar fi fost în absența perturbărilor. Această scădere reprezintă aproximativ 4,5% din cererea mondială estimată pentru motorină și combustibil de încălzire în acest an.
Stocurile mondiale de produse petroliere au suferit o scădere semnificativă, ajungând la niveluri reduse. La sfârșitul lunii septembrie, rezervele monitorizate de AIE erau cu 509 milioane de barili sub nivelul de la sfârșitul lunii februarie, momentul de dinaintea escaladării conflictului. Stocurile terestre au atins cele mai mici valori din cel puțin anul 2016. Această situație este critică deoarece, în mod normal, rezervele ar trebui să se refacă înainte de sezonul rece, când cererea pentru combustibili de încălzire crește.
Marjele de rafinare pentru motorină au atins niveluri record în septembrie, apropiindu-se de 95 de dolari pe baril. Această diferență de preț între petrolul brut și produsul rafinat indică faptul că motorina este deosecol de scumpă în raport cu materia primă. Atacurile asupra infrastructurii energetice și dificultățile de transport au afectat capacitățile de rafinare din Rusia și Orientul Mijlociu. Astfel, cumpărătorii sunt nevoiți să concureze pentru volume tot mai mici de combustibil finit.
Pentru economiile europene, inclusiv România, aceste evoluții au un impact direct asupra costurilor de transport și agricultură. Companiile care utilizează utilaje sau livrează mărfuri sunt expuse la variațiile prețurilor, riscând să transfere costurile către consumatori prin prețurile bunurilor și serviciilor. Prețul final la pompă este influențat nu doar de cotația petrolului, ci și de componente precum accizele, TVA-ul, costurile de distribuție și cursul de schimb al leului față de dolar.
În încercarea de a atenua criza, statele membre AIE au început eliberarea petrolului din rezervele de urgență. Angajamentul inițial de 400 de milioane de barili a fost majorat la 426 de milioane, iar până la sfârșitul lunii septembrie fuseseră deja eliberați 331 de milioane de barili. Deși aceste volume pot reduce presiunea pe termen scurt, efectul real depinde de capacitatea rafinăriilor de a transforma acest țiței în motorină disponibilă pentru piață.
