Comisia pentru mediu, climă și siguranță alimentară (ENVI) a Parlamentului European a adoptat, printr-un vot extrem de strâns, o obiecție la proiectul propus de Comisie privind anumite preparate botanice care conțin derivați hidroxiantracenici. Decizia a fost luată cu 39 de voturi pentru, 38 împotrivă și o abținere. Această obiecție vizează preparate utilizate în produse alimentare și suplimente alimentare, însă votul nu reprezintă o confirmare a siguranței acestora și nici nu anulează automat măsura propusă de Comisie.
Obiecția a fost prezentată de eurodeputatul Pascal Arimont, care a argumentat că interdicția propusă de Comisie ar putea fi neproporțională. Susținătorii obiecției nu contestă concluziile experților de la EFSA, dar susțin că imposibilitatea de a demonstra siguranța nu trebuie să fie echivalentă cu demonstrarea unui efect nociv care să justifice o interdicție totală. Pascal Arimont a propus examinarea unor alternative mai puțin restrictive, precum stabilirea unor niveluri maxime de concentrație, limitarea anumitor utilizări sau introducerea unor avertismente specifice pentru consumatori.
Din partea Comisiei, executivul european susține că evaluările EFSA au identificat preocupări legate de genotoxicitate și carcinogenicitate, iar siguranța preparatelor pentru utilizarea alimentară nu poate fi stabilită. Comisia argumentează că procedura de la articolul 8 din Regulamentul 1925/2006 permite restricționarea substanțelor nu doar în formă izolată, ci și în preparate botanice, pentru a evita ocolirea legii. De asemenea, Comisia a menționat că industria poate adapta procesele de producție prin filtrare pentru a elimina acești derivați la nivel de urme.
Disputa include și o componentă juridică semnificativă, legată de competența Comisiei de a impune astfel de interdicții. Susținătorii obiecției au invocat litigii anterioare în fața instanțelor UE, argumentând că ar trebui evitate soluțiile definitive până când problemele juridice privind întinderea competenței sunt clarificate. În schimb, Comisia a respins această interpretare, susținând că are obligația de a acționa conform legislației de siguranță alimentară și că a atacat deja hotărârile Tribunalului referitoare la măsurile anterioare.
Pe plan economic, susținătorii obiecției au avertizat că o interdicție completă va impune modificări costisitoare pentru producători, procesatori și cultivatori. Aceștia au cerut ca impactul asupra sectorului de plante utilizate pentru preparate să fie luat în calcul în evaluarea proporționalității. Comisia a replicat însă că adaptarea industriei nu poate prevala asupra necesității de a preveni expunerea consumatorilor la substanțe pentru care nu s-a putut stabili siguranța, considerând că costul adaptării este secundar protecției sănătății.
În cadrul reglementărilor europene privind siguranța alimentară, evaluările realizate de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) reprezintă fundamentul deciziilor de restricționare a substanțelor. Cadrul juridic impune ca, în cazul în care există incertitudini privind genotoxicitatea sau carcinogenicitatea, instituțiile să prioritizeze principiul precauției. Această procedură este esențială pentru a diferenția produsele alimentare de medicamente, asigurând că alimentele și suplimentele sunt sigure pentru consum fără a necesita un raport terapeutic între beneficii și riscuri.
