Fostul ofițer de rang înalt din Forțele Speciale americane, generalul-locotenent (r) E. John Deedrick, a avertizat că majoritatea statelor membre NATO nu ar putea interveni suficient de rapid pentru a proteja România în cazul unui conflict major. Într-un interviu acordat G4Media, acesta a subliniat că, deși SUA posedă capacitatea de a mobiliza forțe, restul aliaților se confruntă cu limitări logistice severe. Această lipsă de rapiditate ar putea pune în pericol securitatea regională în primele faze ale unui atac.
Problema centrală identificată de Deedrick constă în absența capacității de transport greu la nivelul celorlalte țări din Alianță. El a comparat viteza de mobilizare a armatei americane cu cea a celorlalți membri, menționând că SUA au reușit să aducă cinci echipe complete de luptă la nivel de brigadă după invazia rusă. În contrast, alte țări au durat mult mai mult pentru a ajunge în România, ceea ce demonstrează o incapacitate de reacție imediată în fața unei amenințări imprevizibile.
Militarul a observat o scădere a entuziasmului pentru consolidarea stocurilor și sporirea mobilității militare pe măsură ce Rusia nu a reușit să cucerească Ucraina atât de rapid pe cât se anticipa. Conform lui Deedrick, după primele luni de conflict, statele au început să pună la îndoială necesitatea unor decizii majore privind creșterea rezervelor. Această schimbare de paradigmă a dus la o atenuare a promisiunilor privind implementarea rapidă a capacităților militare necesare pentru a contracara amenințarea rusă.
În ceea ce privește finanțarea, Deedrick consideră că Europa trebuie să își majoreze cheltuielile, chiar dacă mulți aliați tind să încetinească ritmul odată cu apariția costurilor reale. El a menționat că, deși se discută despre un prag de 5% din PIB pentru apărare, întrebarea critică rămâne modul de alocare a acestor fonduri și viteza de implementare. România este menționată ca un exemplu pozitiv prin modernizarea forțelor și dezvoltarea capacității industriale, inclusiv prin fabricile de obuze de calibru 155 mm și parteneriatul cu SIG.
Deedrick a reamintit că, deși Tratatul NATO prevede că un atac asupra unui membru este un atac asupra tuturor, fiecare națiune are obligația de a avea propriul plan de apărare. Această capacitate de autoapărare este vitală pentru menținerea suveranității până când forțele NATO pot ajunge la destinație. Fără o pregătire proprie solidă, statele se vor baza exclusiv pe viteza de intervenție a SUA, care rămâne singura putere capabilă de o mobilizare rapidă și masivă.
Securitatea colectivă în cadrul NATO se bazează pe principiul solidarității, însă eficacitatea acestuia depinde de capacitățile individuale de transport și logistică ale fiecărui stat membru. În contextul actual, dependența de infrastructura de transport greu a SUA rămâne un punct critic pentru apărarea flancului estic al Alianței, în special pentru țări precum România, aflată la granița cu zona de conflict.
