Guvernul și armata canadiană au realizat un model de analiză strategică bazat pe un scenariu de război asimetric. Acesta vizează gestionarea riscurilor într-o situație de invazie militară americană, deși prim-ministrul canadian califică acest eveniment drept un „extreme tail risk”, adică un risc extrem de improbabil. Analiza este efectuată în contextul unor declarații ale lui Donald Trump, care a menționat Canada ca potențialul „al 51-lea Stat american”, și a unor imagini care au generat neliniște în rândul decidenților.
Strategii militari de la Ottawa recunosc că o confruntare militară directă, de tip convențional, ar duce la o înfrângere totală a Canada în interval de două până la șapte zile. Din acest motiv, propunerea actuală pentru schimbarea doctrinei militare se concentrează pe un război de insurecție și de gherilă. Modelul prevede abandonarea rapidă a sistemului de apărare frontală în favoarea unor acțiuni desfășurate de mici celule autonome, formate din militari și cetățeni cu pregătire militară elementară.
Acest nou model de ripostă se bazează pe metode asimetrice similare cu cele folosite de mujahedini împotriva sovieticilor sau de talibani împotriva forțelor NATO. Planul canadian include organizarea de ambuscade în zonele rurale, sabotarea logisticii inamicului și utilizarea intensivă a dronelor ieftine sau a dispozitivelor explozive improvizate. De asemenea, se pune accent pe utilizarea unor unități ultra mobile, dotate cu mașini de teren modificate pentru a transporta mitraliere grele, tunuri AA sau lansatoare de rachete.
Generalul Jennie Carignan, șeful statului major al apărării, a discutat despre pregătirea unei forțe de rezervă formate din voluntari care ar putea ajunge la 400.000 de combatanți. Strategia prevede și exersarea armatei pentru operațiuni în modul de dispersie, ceea ce implică abandonarea unor marile centre urbane din sud. Forțele ar urma să efectueze retrageri strategice în zone din nordul țării, care sunt greu accesibile și pregătite să reziste autonom pe o durată îndelungată.
Pentru a asigura rezistența pe termen lung, zonele de retragere vor fi dotate cu rezerve suficiente de hrană, muniție și echipamente de comunicații. Această abordare transformă doctrina de apărare într-una bazată pe uzură strategică și răbdare, adaptată unui conflict neconvențional. Această analiză poate servi drept lecție pentru alte armate care își remodelează în prezent doctrinele de apărare și nevoile de armament pentru a răspunde mai eficient atacurilor de tip asimetric.
Analiza strategică a riscurilor de securitate este un proces continuu în cadrul organizațiilor de apărare, precum NATO, unde doctrinele sunt actualizate constant pentru a face față noilor amenințări. În contextul geopolitic actual, capacitatea de a planifica pentru scenarii de risc extrem, chiar și cele care par improbabile, rămâne un element esențial al pregătirii forțelor armate naționale și al stabilității regionale.
