Premierul canadian, Mark Carney, a recunoscut oficial că guvernul său a început să ia în calcul un scenariu de invazie militară din partea Statelor Unite. Deși a subliniat că probabilitatea unui astfel de eveniment este extrem de scăzută, Carney a explicat pentru New York Times că analiza tuturor ipotezelor este o necesitate în cadrul gestionării riscurilor. Această schimbare de abordare apare în perioada în care relația bilaterală dintre Ottawa și Washington trece printr-o etapă de redefinire sub mandatul președintelui Donald Trump.
Decizia de a simula un potențial atac militar a fost determinată de introducerea tarifelor globale de către administrația americană și de declarațiile repetate ale președintelui SUA privind posibilitatea ca teritoriul canadian să devină al 51-lea stat. Totuși, în anul 2025, liderul de la Casa Albă a susținut că este extrem de improbabil ca Washingtonul să utilizeze forța militară împotriva vecinului din nord, preferând în schimb presiunile economice pentru a atrage țara în zona sa de influență politică.
Analiza militară indică faptul că o eventuală agresiune nu ar debuta prin metode clasice de război pe uscat, ci prin tactici de război cibernetic. Generalul-locotenent în retragere Christopher Coates a menționat că, din cauza cooperării defensive și a apartenenței ambelor state la NATO, un atac este greu de imaginat. Totuși, modelele de simulare arată că, în cazul unei ofensive pe uscat, pozițiile strategice din nord ar fi copleșite în doar o săptămână din cauza disparității de efective.
Pentru a contracara această vulnerabilitate, oficialii de la Ottawa au propus extinderea efectivelor prin pregătirea a sute de mii de rezerviști voluntari. În cazul unui conflict, forțele canadiene ar trebui să treacă la un război de gherilă și să solicite intervenția aliaților NATO, precum Franța sau Marea Britanie. Profesorul Matthew Schmidt de la Universitatea din New Haven subliniază că această situație reflectă o schimbare profundă la nivel geopolitic global, generând o teamă justificată.
Istoria relațiilor dintre cele două națiuni este marcată de episoade de rivalitate și încercări de control teritorial. În 1775, forțele din sud au controlat Montrealul și au asediat Quebecul, iar în războiul din 1812 au avut loc invazii repetate în Canada Superioară și Inferioară. Cercetătorul Tim Foran de la Muzeul Canadian al Războiului explică faptul că rezistența la expansionismul american a fost un element de bază în formarea identității politice canadiene.
Contextul actual de tensiune diplomatică se înscrie într-un peisaj global marcat de reevaluări ale securității regionale. Deși cooperarea prin NORAD rămâne un pilon de stabilitate, vulnerabilitățile economice și politice forțează liderii din Canada să evalueze cu rigoare gradul de dependență defensivă față de partenerul american, pregătindu-se pentru scenarii care anterior erau considerate de neconceput.