Băncile centrale continuă să utilizeze aurul ca pe un activ strategic de rezervă, în pofida creșterii randamentelor obligațiunilor. Instabilitatea geopolitică și nivelul ridicat al datoriei publice susțin cererea pentru acest metal prețios, chiar dacă randamentele titlurilor de Trezorerie americane au atins praguri maxime din ultimele decenii. Această evoluție marchează o erodare a relației tradiționale dintre prețul aurului și randamentele reale ale obligațiunilor, care de obicei limitează atractivitatea activelor ce nu generează dobândă.
Sergio Nicoletti Altimari, viceguvernator al Băncii Italiei, a subliniat la conferința anuală a London Bullion Market Association, organizată la Sorrento, că aurul reprezintă probabil cel mai important activ de refugiu. Conform oficialului, performanța acestuia în fața diverselor crize demonstrează rolul său esențial într-un mediu marcat de riscuri geopolitice ridicate și preocupări legate de fragmentarea economică. Această dinamică a contribuit la menținerea prețului metalului peste pragul de 4.000 de dolari pe uncie, în ciuda unei depreciere de aproximativ 4% în acest an.
Joachim Nagel, președintele Bundesbank, a observat că randamentele mai mari cresc atractivitatea relativă a obligațiunilor pentru administratorii rezervelor valutare. Totuși, argumentele pentru diversificarea rezervelor prin deținerea de aur rămân relevante din cauza tensiunilor geopolitice și a riscului de credit asociat cu nivelurile mari ale datoriei. Această dualitate între atractivitatea obligațiunilor și nevoia de siguranță a aurului definește actualul peisaj financiar global, influențând deciziile de alocare a rezervelor de valoare.
Piața aurului a experimentat o schimbare structurală după anul 2022, impulsionată în principal de achizițiile efectuate de băncile centrale din economiile emergente. Deși firma de consultanță Metals Focus estimează că cererea băncilor centrale ar putea scădea cu 15% în 2026, ajungând la aproximativ 720 de tone, volumul ar urma să rămână peste nivelurile de dinainte de 2022. Această stabilitate a cererii indică o integrare permanentă a metalului în strategiile de protecție a rezervelor naționale.
În China, cel mai mare consumator mondial, structura cererii a suferit modificări semnificative, reflectând o orientare către investiții instituționale. Zeng Hui, vicepreședinte al Shanghai Gold Exchange, a indicat faptul că investitorii instituționali joacă un rol tot mai important pe piața chineză. În anul 2025, achizițiile de lingouri și monede de aur au depășit pentru prima dată în China consumul de aur destinat bijuteriilor, semnalând o tranziție de la consumul de retail către acumularea de active de rezervă.
Evoluția piețelor de mărfuri și a rezervelor de aur este strâns legată de stabilitatea macroeconomic a marilor economii și de politicile monetare ale marilor bănci centrale. În perioade de incertitudine financiară, activele de refugiu sunt monitorizate atent de decidenți pentru a evalua reziliența sistemelor de plăți și a rezervelor valutare. Această dinamică de piață influențează direct capacitatea statelor de a gestiona riscurile de credit și volatilitatea geopolitică globală.
