Politica externă a Statelor Unite se află în pragul unei schimbări de paradigmă, sub influența grupului de intelectuali numiți „noi conservatori” sau „noua dreaptă”. Această mișcare propune conceptul de „civilizaționism”, o viziune care vizează împărțirea lumii în blocuri bazate pe criterii culturale și istorice. Cercetătorul Leonard Schütte, de la Programul European al Fundației Carnegie pentru Pace Internațională, avertizează că această strategie ar putea deveni noul fundament al politicii americane, înlocuind doctrinele tradiționale de leadership global.
Dezbaterea americană a fost, timp de decenii, dominată de trei școli de gândire: primatul american prin superioritate militară, internaționalismul liberal bazat pe alianțe și reținerea strategică. „Civilizaționismul” se distanțează de primele două prin respingerea ambițiilor universaliste, dar diferă de reținere prin dorința de a menține dominația militară în emisfera vestică. Această nouă abordare presupune o lume condusă de câteva mari puteri, precum SUA, China, Rusia, India și, eventual, Turcia, fiecare având dreptul de a domina propriul spațiu civilizațional.
O schimbare fundamentală vizează înțelegerea conceptului de Occident, care nu mai este definit prin valori politice precum democrația sau drepturile omului. Pentru „noua dreaptă”, civilizația se fundamentează pe trăsături moștenite: religie, limbă, origine și teritoriu, transformând Occidentul într-un spațiu istoric mai degrabă decât într-o comunitate de valori. În această logică, identitatea americană este privită în termeni etno-religioși, fiind asociată cu o moștenire creștină de origine europeană, o viziune susținută de figuri precum J.D. Vance.
Implementarea acestei doctrine ar avea trei consecințe majore: controlul strict asupra emisferei vestice prin limitarea imigrației, o luptă împotriva liberalismului în Europa și respectarea sferelor de influență ale altor civilizații. Susținătorii, precum senatorul Josh Hawley sau guvernatorul Ron DeSantis, urmăresc consolidarea unui neliberalism intern. Totuși, aplicarea practică rămâne complexă, deoarece liderul Donald Trump este descris de Schütte ca fiind un „civilizaționist” inconsecvent, fără o viziune unitară, manifestând ambivalență în relațiile cu China și în gestionarea conflictelor din Orientul Mijlociu.
Influența acestui curent este consolidată de structuri precum Claremont Institute, unde cel puțin 70 de absolvenți au lucrat sau lucrează în administrația Trump. Popularitatea ideilor este mai mare în rândul tinerilor republicani, care manifestă dezamăgire față de angajamentele militare anterioare și caută o reducere a rolului SUA în regiuni precum Orientul Mijlociu. Această mișcare intelectuală și politică pare să fi depășit etapa de periferie, devenind un element central care va modela politica externă a Statelor Unite indiferent de rezultatele alegerilor viitoare.
Contextul geopolitic actual este marcat de tensiuni privind ordinea mondială, în timp ce lideri precum Macron au avertizat recent împotriva unei întoarceri la „legea junglei” și la abuzul de putere al imperiilor. Această retorică subliniază fragilitatea sistemului internațional actual, în care marile puteri caută noi moduri de a-și defini zonele de influență, reflectând exact îngrijorările legate de ascensiunea modelelor de tip „civilizaționism” observate în interiorul politicii americane.
