Ucraina a intensificat campania de lovituri asupra teritoriului rus, utilizând un arsenal diversificat format din rachete balistice, drone kamikaze și roboți terestri. Aceste atacuri, care vizează infrastructura critică și centrele logistice, au fost desfășurate în contextul unei presiuni politice crescute asupra guvernului de la Moscova. Volodimir Zelenski a confirmat că forțele sale au lansat cel mai amplu atac asupra Moscovei de la începutul conflictului, utilizând o serie de arme de ultimă generație.
Un element central al noilor capacități ucrainene este racheta balistică lansată de la sol FP-7, numită Pelican, dezvoltată de firma de apărare Fire Point. Această armă are o rază de acțiune de aproximativ 200 de kilometri, poate transporta o încărcătură de 150 de kilograme și oferă o precizie de 13 metri. Utilizarea rachetei Pelican reprezintă o schimbare strategică, deoarece Ucraina nu mai depinde exclusiv de sistemele de tip ATACMS furnizate de aliați, având acum propriile soluții de lovire cu rază lungă de acțiune.
Arsenalul include și racheta Flamingo, capabilă să lovească ținte de la peste 3.000 de kilometri distanță, având o încărcătură de 1.000 de kilograme și viteze de până la 900 km/h. Pe lângă aceste rachete, Kievul folosește sute de drone kamikaze ieftine, care forțează Rusia să își redistribuie resursele de apărare antiaeriană. Această strategie de a utiliza ținte multiple, cu viteze și semnături radar diferite, consumă capacitatea defensivă a Rusiei și pune presiune pe economia sa prin lovirea depozitelor de combustibil.
O inovație tactică este Operațiunea Vivaldi, prin care Ucraina lansează roboți terestri kamikaze în spatele liniilor rusești folosind drone grele de tip bombardier. Acești roboți pot fi transportați la peste 10 kilometri în spatele pozițiilor inamice, unde pot ocupa poziții sau transporta muniție, deplasându-se pe teren accidentat cu o viteză de 12 km/h. Această metodă permite trimiterea mașinilor în zonele de maxim pericol de pe front, protejând astfel infanteria ucraineană în timpul avansului.
Impactul acestor operațiuni se resimte și la nivelul stabilității interne a Rusiei, în special prin lovirea infrastructurii de petrol care asigură combustibilul pentru armată. Atacurile au lovit instalații petroliere cheie și puncte logistice, subminând capacitatea de aprovizionare a trupelor. În paralel, tensiunile sociale cresc pe fondul temerilor unei noi mobilizări militare, în timp ce rezultatele alegerilor legislative din Rusia sunt descrise de observatori ca fiind un simulacru electoral utilizat pentru a demonstra un sprijin public artificial.
Conflictul de la nivelul frontierelor și al infrastructurii energetice reflectă o evoluție a războiului de uzură, unde tehnologia de precizie devine decisivă. În contextul în care Rusia încearcă să mențină controlul asupra regiunii Donețk și planifică recrutarea a peste 300.000 de noi militari, capacitatea Ucrainei de a lovi adânc în interiorul teritoriului rus modifică calculul riscurilor pentru liderul de la Kremlin. Expertul Justin Bronk subliniază că succesul campaniei ucrainene depinde de impactul asupra percepției elitei ruse privind costurile conflictului.
