Conflictul din Ucraina și tensiunile din Orientul Mijlociu nu sunt evenimente izolate, ci fac parte din aceeași narațiune globală de reconfigurare a puterii. Peter Frankopan, profesor la Oxford și autor, explică faptul că națiunile puternice au efectuat calcule eronate privind capacitatea rivalilor lor mai slabi. Această eroare de evaluare permite apariția unor puteri medii care reușesc să câștige influență semnificativă pe scena internațională, în timp ce vechile structuri de putere se destrame.
Analizând reziliența statelor, Peter Frankopan compară capacitatea Ucrainei de a absorbi presiunea cu cea a Iranului. Iranul a gestionat simultan trei războaie reci cu SUA, Israel și Arabia Saudită timp de 47 de ani, utilizând doar aproximativ 3% din bugetul de apărare al SUA. Această capacitate de rezistență a fost evaluată greșit atât de către Washington, cât și de către Moscova, demonstrând că statele medii pot menține o continuitate surprinzătoare în fața marilor puteri.
În ceea ce privește războiul dintre Rusia și Ucraina, Peter Frankopan subliniază impactul tehnologiei dronelor și al atacurilor asupra infrastructurii critice. Investițiile Ucrainei în tehnologie și țintirea centrelor logistice, precum Wildberries, sau a rafinăriilor de petrol, aduc prețul războiului direct în viața cotidiană a cetățenilor ruși. Atacurile asupra rafinăriilor forțează creșterea exporturilor de țiței și impun costuri economice ample, afectând direct capacitatea de procesare a resurselor rusești.
Relația dintre Rusia și China reprezintă un alt element cheie în această nouă arhitectură a puterii. Din perspectiva Beijingului, Rusia funcționează tot mai mult ca o colonie de resurse, furnizând metale, petrol și gaze la prețuri reduse. În schimb, China oferă sprijin diplomatic Rusiei în cadrul agențiilor multilaterale, precum ONU. Această dinamică transformă Rusia într-un furnizor strategic pentru China, în ciuda slăbiciunii sale militare relative.
Structura puterii în Rusia este dictată de un grup de lideri cu vârste de peste 70 de ani, care au crescut împreună. Peter Frankopan observă că procesul decizional de la Moscova rămâne strict, similar cu perioada sovietică, sub conducerea lui Putin de peste un sfert de secol. Deși Rusia deține cel mai mare arsenal nuclear și resurse hidrocarburi masive, ea încearcă să valorifice această poziție pentru a compensa slăbiciunea militară și a menține un loc la masa negocierilor internaționale.
Evoluția geopolitică actuală reflectă o schimbare profundă a raporturilor de forță, unde resursele naturale și tehnologia devin instrumente de negociere cruciale. În timp ce marile puteri precum SUA și Rusia își recalibrează strategiile, statele medii și noile alianci economice, precum cea dintre Beijing și Moscova, redefinește securitatea regională și stabilitatea piețelor globale de energie și metale.
