Sociologul Dan Dungaciu analizează dinamica politică ce va precede anul 2027, subliniind că procesul de transformare a Uniunii Europene a început deja. Conform analizei sale, alegerile regionale din Germania din 2026 au trasat un semnal de alarmă, marcând începutul unui ciclu electoral complex. Această succesiune de voturi va culmina cu alegerile prezidențiale din Franța, un eveniment pe care Dungaciu îl consideră decisiv pentru viitorul structurilor de putere europene.
Dan Dungaciu susține că Franța deține capacitatea de a zgudui până la dispariție sistemul de putere de la Bruxelles, o forță pe care nu o au liderii din estul Europei. Sociologul compară impactul potențial al Franței cu cel al lui Viktor Orban, menționând că, deși acesta din urmă a provocat sistemul, nicio țară est-europeană nu are forța necesară pentru o schimbare atât de radicală. Miza principală rezidă în posibilitatea ca un președinte precum Le Pen să schimbe fața instituțiilor europene.
Situația Poloniei reprezintă un alt punct critic în analiza sociologului, în special prin modul în care reprezentativitatea politică influențează Consiliul European. Dungaciu explică faptul că în Polonia premierul este cel care participă la Consiliul European, nu președintele. Dacă la Polonia va exista un premier de tip Nawrocki, susținut de președinte și de stânga Parlamentului, acesta va fi mult mai greu de oprit decât Viktor Orban, deoarece nu îi pot fi aplicate aceleași etichete politice.
O combinație între o Polonia conservatoare și o Franța condusă de un președinte de tip Le Pen ar putea pune liderii de la Bruxelles în dificultăți majore. Dan Dungaciu descrie acest context ca pe un joc de putere desfășurat în condiții inegale, unde establishmentul deține puterea instituțională, dar opoziția deține cantitatea de voturi. Această tensiune creează o percepție în rândul liderilor europeni că „cetatea de neatins” a Bruxelles-ului este amenințată de suveraniști.
Analiza este susținută de date privind autoidentificarea cetățenilor europeni, unde Dungaciu menționează un sondaj din martie-aprilie 2026. Rezultatele arată că doar 3% dintre europeni se consideră „numai europeni”, în timp ce 7% aleg identitatea de „europeni și naționali”. Restul populației preferă identificarea națională, ceea ce sugerează că politicile bazate exclusiv pe o identitate europeană ar putea reprezenta interesele unui segment minoritar de cetățeni de pe continent.
Configurația politică a Europei va fi marcată de multiple scrutinuri, inclusiv alegerile prezidențiale din Franța programate pentru 18 aprilie și 2 mai 2027. Germania va organiza cinci alegeri regionale, începând cu Saarland și Schleswig-Holstein pe 18 aprilie 2027. Totodată, Italia va organiza alegeri parlamentare până la finalul anului 2027, iar în Polonia alegerile parlamentare sunt anticipate pentru toamna anului 2027, într-un context de reconfigurare a raporturilor de forță în interiorul Uniunii.
