Franța traversează o perioadă de instabilitate economică și politică majoră, fiind descrisă de un laureat al Nobelului pentru Economie ca fiind în pragul unui colaps. În contextul alegerilor decisive de la finalul mandatului președintelui Emmanuel Macron, sondajele indică o competiție strânsă între socialistul Jean-Luc Melenchon și naționalista Marine Le Pen. În timp ce Melenchon susține ajutorul pentru Ucraina, Le Pen se opune furnizării de asistență gratuită, într-un climat de incertitudine financiară crescută.
Economistul Paul Krugman a avertizat că Franța a devenit prea mare pentru a mai putea fi salvată de către Banca Centrală Europeană. Analiza sa subliniază că piețele financiare tratează acum țara ca pe un „bolnav economic”, observându-se o creștere deosebită a ratelor dobânzilor la obligațiunile guvernamentale franceze. Deși probabilitatea de default pe cinci ani este estimată la doar 1,2%, prețul contractelor de asigurare împotriva falimentului unui stat a crescut semnificativ.
Traiectoria fiscală a Franței este considerată nesustenabilă, cu un deficit de 5,4% din PIB, o cifră comparabilă cu nivelurile din perioade de război. Această situație este agravată de un sistem de ajutoare sociale masiv și de o populație îmbătrânită, care pune presiune pe bugetul de stat. Guvernul de la Paris plătește costuri mult mai mari pentru împrumuturi comparativ cu Roma, ceea ce alimentează temerile privind capacitatea de plată a datoriei naționale.
Tensiunile sociale se reflectă în protestele violente ale elevilor și ale adulților nemulțumiți de scumpirea costurilor vieții. Premierul Sebastien Lecornu încearcă să obțină aprobarea unui buget pentru anul 2027 și a promis un fond de 1 miliard de euro pentru fermieri. Totodată, pentru a combate criza energetică, guvernul a anunțat eliberarea unor rezerve strategice de 8 milioane de barili de petrol, în contextul conflictului dintre SUA și Iran.
Problematica pensiilor rămâne un punct critic de conflict, după ce Macron a propus creșterea vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani. În Franța, costurile pentru populația de pensionari sunt suportate de sistemul de educație, fapt ce a declanșat manifestări masive ale studenților. Această structură demografică și fiscală complică eforturile de reînarmare și de susținere a Kievului, obiective pe care Franța dorește să le mențină până în 2030.
Situația financiară a Franței se încadrează într-un cadru de vulnerabilități macroeconomice care afectează stabilitatea întregii zone euro. În ultimii ani, regimul de sancțiuni economice și schimbările în politicile de securitate internațională au reconfigurat prioritățile bugetare ale marilor economii europene. Gestionarea deficitului și a datoriei publice rămâne un factor decisiv pentru evitarea unui efect de domino în cadrul Uniunii Europene.
