Statele baltice au decis impunerea unor sancțiuni naționale împotriva oligarhilor ruși Alișer Usmanov și Mihail Fridman. Această mișare a Lituaniei, care s-a alăturat Letoniei și Estoniei, vine imediat după ce Uniunea Europeană a eliminat numele celor doi miliardari de pe lista persoanelor sancționate. Decizia la nivelul UE a fost luată săptămâna trecută, sub presiunea Franței și a Luxemburgului, generând reacții imediate în regiune.
În Lituania, procesul de includere a celor doi ruși a fost gestionat de Ministerul de Interne, la inițiativa Ministerului Afacerilor Externe. Rokas Pukinskas, purtător de cuvânt al Departamentului de Migrație, a confirmat că Usmanov și Fridman au fost incluși pe lista persoanelor indezirabile. Prim-ministrul Mindaugas Sinkevicius a criticat dur decizia UE, afirmând că acești oligarhi fac parte din mașina de război rusă și că regimul nu trebuie să se simtă confortabil în Europa.
Estonia a susținut această linie dură, ministrul de externe Markus Tsakhna justificând necesitatea măsurilor prin faptul că Usmanov și Fridman continuă să sprijine agresiunea rusă împotriva Ucrainei. În același timp, Letonia a adoptat sancțiuni specifice în domeniile financiar și al circulației. Deși Letonia a blocat inițial ridicarea sancțiunilor la nivel european înainte de a ceda presiunilor, autoritățile locale au ales să mențină restricțiile împotriva celor doi miliardari.
Contextul juridic și politic al acestei decizii include acțiuni de la nivel european, precum cazul în care Luxemburgul a obținut anularea sancțiunilor împotriva lui Mihail Fridman. Acesta solicitase în justiția Marelui Ducat al Luxemburgului o despăgubire de 15 miliarde de euro. Pe de altă parte, imediat după ridicarea sancțiunilor împotriva lui Usmanov, autoritățile azere au eliberat un cetățean francez aflat în închisoare pentru spionaj, fiind directorul serviciului francez de informații externe, DGSE, să îl preia personal de la Baku.
Ucraina a reacționat prin condamnarea procesului de eliminare a sancțiunilor, descriind decizia Uniunii Europene ca fiind rușinoasă și nejustificată. Această tensiune subliniază divergențele dintre statele membre UE privind modul de gestionare a resurselor financiare ale regimului de la Moscova. În timp ce unele capitale europene au optat pentru relaxarea restricțiilor, statele din estul blocului european mențin o poziție de duritate față de persoanele apropiate Kremlinului.
Țările baltice ocupate de URSS la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și ale căror teritorii se învecinează cu cel al Rusiei sunt considerate cele mai probabile ținte potențiale ale unor provocări sau intervenții armate rusești. Această poziție geografică și istorică determină o politică de securitate și de sancțiuni mult mai restrictivă față de actorii ruși, comparativ cu restul membrilor Uniunii Europene.
