Ridicarea sancțiunilor impuse de Uniunea Europeană oligarhilor ruși Alișer Usmanov și Mihail Fridman a generat noi așteptări în rândul altor miliardari din Rusia. Aceștia, ale căror active sunt blocate în Occident de mulți ani, sunt nevoiți să își limiteze deplasările în principal către Asia și Orientul Mijlociu. Conform unui sondaj Bloomberg, mulți oameni de afaceri ruși consideră că succesul celor doi este legat de circumstanțe specifice, însă unii intenționează să utilizeze aceste cazuri ca precedente juridice.
În cazul lui Alișer Usmanov, Franța a jucat un rol decisiv prin insistența de a scoate magnatul de pe lista sancțiunilor europene. Această mișcare a fost motivată de preocupări legate de securitatea națională și a servit drept monedă de schimb pentru eliberarea unor cetățeni francezi deținuți în Azerbaidjan. Pentru a obține acest rezultat, au fost necesare relații strânse cu elitele din Turcia, Slovacia sau fostul guvern maghiar, precum și cu lideri din Asia Centrală și Caucaz.
Pe de altă parte, procesul intentat de Mihail Fridman împotriva Luxemburgului reprezintă un model de acțiune juridică pentru alți oligarhi. Fridman a solicitat despăgubiri de 16 miliarde de dolari, susținând că blocarea activelor sale a încălcat un tratat de protecție a investițiilor. Serghei Glandin, partener la firma de avocatură BGP Litigation din Moscova, susține că arbitrajul de investiții poate exercita presiune asupra guvernelor occidentale, procesul putând avansa mai rapid cu cât suma disputată este mai mare.
Impactul deciziilor UE asupra unității blocului european rămâne un factor de analiză pentru cercurile de putere din Moscova. Grégoire Rus, director al programului pentru Europa, Rusia și Eurasia din cadrul Chatham House, observă că sancțiunile pot fi contestate atât prin instanțe, cât și prin conexiuni politice cu guverne individuale din UE. Există posibilitatea ca lobby-ul în favoarea persoanelor sancționate să fie integrat în negocieri diplomatice mai largi între statele membre.
Totuși, există și temeri în rândul marilor investitori ruși privind consecințele acestor acțiuni asupra companiilor care încă operează în Europa. Unii se tem de eventuale măsuri de ripostă din partea Uniunii Europene, ca urmare a daunelor aduse politicii de sancțiuni prin deciziile de eliberare a unor oligarhi. În timp ce unii reacționează cu umor negru, alții monitorizează dacă aceste cazuri vor schimba statutul lor de paria internațional.
Sancțiunile economice impuse împotriva entităților și persoanelor ruse au devenit un instrument central de presiune geopolitică în cadrul Uniunii Europene. Aceste restricții vizează limitarea capacităților financiare ale Rusiei, însă implementarea lor depinde de consensul statelor membre. Deciziile recente arată că dinamica politică internă a UE și negocierile bilaterale pot influența direct aplicarea acestui regim de sancțiuni asupra marilor capitaluri.
