Un impas diplomatic între statele membre ale Uniunii Europene pune în pericol menținerea întregului pachet de sancțiuni împotriva persoanelor care sprijină efortul de război al Rusiei. Dacă Bruxelles, Paris și Azerbaidjan nu ajung la un compromis până pe 21 septembrie, aproximativ 3.000 de sancțiuni ar putea expira. Această listă reprezintă aproximativ jumătate din totalul restricțiilor impuse de UE, iar reînnoirea acestora este programată pentru data menționată, într-un moment în care Rusia nu și-a schimbat comportamentul față de Ucraina.
Slovacia a inițiat un demers pentru eliminarea de pe lista sancțiunilor a doi oligarhi, Mihail Fridman și Alișer Usmanov. Deși Slovacia solicită acest lucru încă din luna martie, situația s-a complicat prin implicarea Franței, care susține cererea de eliminare a lui Usmanov. Diplomați europeni și slovaci au declarat că un acord ar fi fost posibil dacă nu ar fi existat această poziție a Franței. Un diplomat a descris situația ca fiind extrem de critică: „Luni fie nu eliminăm pe nimeni de pe listă, fie eliminăm două persoane, fie eliminăm 3.000.”
Implicarea Franței este legată de o situație de tip „ostatic” în Azerbaidjan, unde doi cetățeni francezi sunt deținuți. Conform informațiilor, Azerbaidjanul a pus ca condiție eliberarea acestora eliminarea lui Usmanov de pe lista de sancțiuni. Alișer Usmanov este descris în decizia UE din 2022 ca fiind unul dintre oligarhii preferați ai lui Putin, având o avere construită în domeniul minier și metalurgic. În același timp, Mihail Fridman, cofondator al Alfa-Group, este implicat în investigații privind asigurarea vehiculelor forțelor ruse și a Direcției responsabile de paza lui Putin.
Președintele Volodimir Zelenski a criticat ferm ideea de a ridica sancțiunile împotriva celor doi oameni de afaceri. Acesta a declarat că nu este momentul ca Europa să protejeze oligarhii ruși sau să facă un cadou Rusiei. În culise, frustrarea oficialilor europeni crește, deoarece cele 25 de state membre care se opun eliminării acestor persoane nu oferă semne de compromis. Unii diplomați se tem că acceptarea acestor cerderi ar deschide o „cutie Pandorei” de solicitări de derogare, afectând credibilitatea întregului mecanism de sancțiuni al Uniunii.
Există posibilitatea ca UE să propună o prelungire a sancțiunilor pentru doar șase luni, în loc de un an, pentru a amâna problema. Totuși, această variantă ar putea fi insuficientă, având în vedere că se apropie alegerile prezidențiale din Franța. Majoritatea observatorilor estimează că Franța va fi nevoită în final să renunțe la cerințele sale și să caute alte căi de negociere cu Baku pentru a recupera cetățenii francezi aflați în captivitate, fără a compromite unitatea politică a blocului european.
Deciziile privind sancțiunile UE necesită unanimitate, ceea ce permite unor lideri să folosească voturile pentru a obține concesii politice. Acest mecanism de votare transformă procesul de reînnoire a restricțiilor dintr-o formalitate într-un instrument de negociere geopolitică. În prezent, tensiunea dintre interesele de securitate ale Ucrainei și necesitățile de negociere ale Franței în cazul cetățenilor de la Paris pune la încercare capacitatea de reacție a Uniunii Europene.
