O grupare de oligarhi ruși analizează strategiile utilizate de Alișer Usmanov și Mihail Fridman pentru a obține ridicarea restricțiilor impuse de Uniunea Europeană. Deși mulți dintre aceștia nu consideră că vor putea beneficia rapid de astfel de scutiri, procesul de studiere a cazurilor lor este în desfășurare. Concluziile provin dintr-un sondaj realizat de Bloomberg News în rândul unor miliardari și al anturajului acestora, participanți care au solicitat anonimatul din cauza sensibilității temei abordate.
Unii oameni de afaceri intenționează să examineze îndeaproape precedentul stabilit de Fridman, sperând că acesta va putea fi invocat în propriile procese juridice. Sergei Glandin, partener la firma BGP Litigation, susține că arbitrajul investițional poate deveni un ghid pentru alți oligarhi aflați în situații similare. Acesta explică faptul că presiunea exercitată asupra guvernelor prin instanțe poate determina începerea unor negocieri sau chiar eliminarea de pe listele de sancțiuni, în funcție de valoarea acțiunii în instanță.
Cazurile lui Usmanov și Fridman au reprezentat primele excepții de acest tip după o perioadă lungă de lobby desfășurat de un stat membru cheie al UE. Campania Franței în sprijinul lui Usmanov a provocat dispute interne, riscând să blocheze prelungirea a aproape 3.000 de măsuri de sancțiuni. În final, s-a ajuns la un compromis prin care aceștia au fost scoși de sub restricții, în timp ce restul listei de persoane și companii a beneficiat de o prelungire a sancțiunilor pentru încă 36 de luni.
În ceea ce privește strategia lui Fridman, Luxemburgul a fost implicat într-un proces de arbitraj de aproximativ 16 miliarde de dolari. Miliardarul susține că aplicarea restricțiilor de către Luxemburg a încălcat un tratat de protecție a investițiilor. Ca reacție la lobby-ul francez, Luxemburgul a solicitat, la rândul său, ridicarea sancțiunilor împotriva lui Fridman. Această dinamică de presiune juridică și politică este privită cu scepticism de alți oligarhi, care se tem de o reacție negativă a guvernelor europene.
În contextul actual, mulți ruși înstăriți au ales să își transfere activele și companiile înapoi în Rusia, investind în bănci, afaceri de consum și tehnologie. Totodată, există presiuni pentru extinderea regimului de sancțiuni către alți mari investitori, precum Vladimir Potanin sau Vladimir Lisin. Aceștia controlează companii strategice precum MMC Norilsk Nickel și NLMK, care dețin active industriale și rafinării în Europa, fiind monitorizați atent de decidenții politici din cadrul blocului european.
Regimul de sancțiuni al Uniunii Europene a fost intensificat odată cu începutul invaziei ruse în Ucraina, în anul 2022, vizând restricționarea accesului elitelor financiare la activele din Europa. Aceste măsuri vizează atât persoane fizice, cât și entități juridice, având ca scop limitarea capacității economice a Rusiei de a susține efortul de război pe termen lung.
