Președintele Donald Trump a promulgat vineri, 18 septembrie, legea „Lindse O. Graham Sanctioning Russia and Iran Act of 2026”. Această nouă legislație extinde pachetul de sancțiuni aplicabile Rusiei și Iranului, oferind Washingtonului instrumente economice noi. Prin acest act, administrația americană poate impune tarife de până la 100% asupra mărfurilor provenite din țările care se încadrează printre cei mai mari cinci cumpărători de petrol și gaze naturale rusești.
Proiectul a parcurs un proces legislativ în care Senatul îl adoptase în august, cu 86 de voturi pentru și 11 împotrivă. Ulterior, Camera Reprezentanților a aprobat textul miercuri, 16 septembrie, prin 262 de voturi favorabile și 159 de voturi împotrivă. Legea nu activează automat aceste tarife, ci oferă președintelui SUA autoritatea de a decide când și dacă utilizează acest instrument comercial împotriva statelor vizate.
China și India sunt cele mai expuse noilor restricții, având în vedere volumul masiv de resurse rusești importate. Conform datelor de la Centrul pentru Cercetare în Energie și Aer Curat (CREA), între decembrie 2022 și august 2026, China a achiziționat 50% din exporturile de țiței ale Rusiei, în timp ce India a cumpărat 37%. Turcia și Uniunea Europeană dețin câte aproximativ 5% din acest segment de piață.
Legislația vizează în mod direct sectoarele de apărare și energie ale Rusiei, dar include și măsuri împotriva instituțiilor financiare și a navelor din „flota din umbră”. Scopul este de a limita veniturile Moscovei din exporturile energetice, resurse folosite pentru războiul din Ucraina. În același timp, sancțiunile împotriva Iranului sunt prelungite până în 2031, vizând dezvoltarea armamentului și sectorul energetic al Teheranului.
Actul poartă numele senatorului republican Lindsey O. Graham, un susținător vocal al presiunii economice asupra Rusiei. Acesta a lucrat peste un an la acest pachet înainte de decesul său, survenit pe 11 iulie 2026, la vârsta de 71 de ani. Volodimir Zelenski a cerut adoptarea acestui proiect, subliniind necesitatea de a limita resursele financiare disponibile Moscovei pentru conflictul actual.
Această mișcare legislică intervine într-un context în care securitatea maritimă este critică, în special în zona Mării Negre. Regiunea este monitorizată atent, existând discuții despre transformarea acesteia într-o zonă cu risc ridat, similar cu strâmtorile strategice de la nivel global. Deciziile politice de la Washington sunt luate în contextul unui climat geopolitic instabil, unde fluxurile de energie și rutele de transport sunt sub constantă presiune.
