Sociologul Sebastian Lăzăroiu a analizat modul în care relația României cu Statele Unite ale Americii s-a transformat, subliniind o scădere a prestigiului diplomatic. Conform acestuia, în timp ce lideri precum Traian Băsescu puteau contacta direct figuri precum Joe Biden, în prezent, Nicușor Dan apelează la canale mai puțin convenționale, precum comunicarea cu Paolo Zampolli sau publicarea de editoriale în Newsmax. Sebastian Lăzăroiu consideră că această schimbare reflectă o poziție de vulnerabilitate a politicii interne românești.
Sebastian Lăzăroiu a susținut că influența unor figuri precum Kimberly Guilfoyle este reală și că aceștia pot exercita presiuni asupra deciziilor politice din România. Sociologul a menționat că este posibil ca acești lobby-ști să fi împins către schimbarea premierului, sugerând că Nicușor Dan ar fi putut accepta debarcarea lui Ilie Bolojan pentru a intra în grațiile administrației americane. Această mișcare ar fi fost motivată de divergențele legate de proiecte precum Coridorul Vertical sau cel de la Doicești.
Analiza sociologului indică faptul că SUA profită de instabilitatea politică din România, cauzată de anularea alegerilor, pentru a obține avantaje economice. Sebastian Lăzăroiu a declarat că americanii percep disperarea actorilor politici locali de a obține atenția Washingtonului și folosesc acest context pentru a impune contracte. În opinia sa, România încearcă să își repare imaginea prin concesii financiare, deși acestea nu sunt neapărat rentabile pentru bugetul și interesele naționale.
În ceea ce privește căderea guvernului Bolojan, Sebastian Lăzăroiu a sugerat că americanii au încercat să colaboreze cu PSD pentru a contracara mișcările suveraniste. Totuși, acest plan nu a fost finalizat complet din cauza apariției lui Călin Georgescu, pe care sociologul l-a numit un alt „trumpist” care a perturbat procesul. Sebastian Lăzăroiu a observat că Ilie Bolojan a realizat târziu că demiterea sa a fost influențată de factori externi și de presiunile exercitate de Nicușor Dan.
Sebastian Lăzăroiu a explicat că Ilie Bolojan a devenit vocal împotriva proiectului de la Doicești abia după ce a fost dat jos, ceea ce ar putea indica o reacție la faptul că și-a dat seama de dinamica din spatele demiterii sale. Sociologul a menționat că, în perioada de evaluare a modului în care putea fi înlăturat Bolojan, au existat discuții la Cotroceni despre numărul de oameni necesari pentru acest proces. Această perioadă de instabilitate a marcat o ruptură profundă în loialitățile politice.
Contextul politică actual este marcat de incertitudini privind formarea unui nou guvern, existând scenarii care vizează fie un premier tehnocrat, fie o rocadă guvernamentală. Această perioadă de impas urmează într-un moment în care actorii politici români se confruntă cu presiuni internaționale și cu necesitatea de a gestiona consecințele anulării proceselor electorale, un eveniment care a afectat percepția partenerilor occidentali asupra stabilității statului.
