Autoritățile italiene sunt obligate prin legislația națională să asigure întreținerea navelor sechestrate ale oligarhilor ruși aflați sub sancțiuni internaționale. Această obligație juridică impune ca bunurile confiscate să nu fie lăsate să se degradeze sau să se scufunde, generând cheltuieli enorme pentru bugetul public. În portul Trieste, gestionarea unor astfel de active de lux a devenit o problemă financiară și politică majoră pentru administrația locală și statul italian.
Unul dintre cele mai costisitoare nave este Sailing Yacht A, un iaht cu pânze proiectat de Philippe Starck, evaluat la aproximativ 600 de milioane de dolari. Proprietarul navei este oligarhul Andrei Melnicenko, un bancher cu o avere estimată la 20 de miliarde de dolari. Primarul din Trieste, Roberto Dipiazza, a declarat că întreținerea acestui iaht costă aproximativ 30.000 de dolari pe zi, ceea ce reprezintă aproape 11 milioane de dolari anual pentru contribuabili.
Suma anuală pentru Sailing Yacht A acoperă diverse necesități logistice, inclusiv un echipaj de 20 de persoane, combustibil pentru generatoare, servicii de curățenie specializată, pază și asigurări. Deși Melnicenko a contestat sechestrul în 2022, argumentând că nava aparține unei companii numite Valla Sails, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis în 2025 că Italia are dreptul să mențină iahtul sub sechestru și să îi suporte costurile.
Problema cheltuielilor pentru navele rusești este extinsă și în alte locații din Italia. În portul Marina di Carrara se află superiahtul Scheherazade, de aproximativ 142 de metri, înregistrat pe numele lui Eduard Hudainatov, director al companiei Rosneft. De la sechestrare, contribuabilii din Toscana au plătit peste 15 milioane de dolari pentru această navă, care necesită echipaj, pază și mentenanță constantă pentru a preveni accesul neautorizat.
Alte nave sechestrate care generează costuri sunt Lady M, deținut de Aleksei Mordașov, și superiahtul Lena, deținut de Ghennadi Timcenko. Pentru Lady M, directorul adjunct al portului Marina di Imperia, Matteo Bonjean, a menționat că statul a cheltuit deja aproximativ două milioane de dolari. Cheltuielile includ nu doar paza, ci și utilizarea aerului condiționat pentru a preveni apariția mucegaiului în interiorul vaselor de lux.
Situația navelor sechestrate este o problemă de securitate și sancțiuni care afectează mai multe state europene. În timp ce Italia și Germania suportă costuri pentru iahturi precum Dilbar sau Amore Vera, alte țări au adoptat strategii diferite. De exemplu, Muntenegru a lăsat iahtul Luminosity să se degradeze în portul Porto Montenegro, evitând astfel povara financiară a întreținerii unui activ aflat în dispută juridică.
