Contribuabilii din Italia suportă cheltuieli de milioane de dolari pentru menținerea în stare a unor superiahturi deținute de oligarhi ruși sancționați. Această situație financiară a devenit un subiect de dezbatere publică în orașul Trieste, unde o ambarcațiune de lux este blocată de peste patru ani. Autoritățile locale și localele oficiali critică faptul că resursele publice sunt direcționate către întreținerea unor active confiscate în urma sancțiunilor impuse după invazia Rusiei în Ucraina.
Unul dintre cele mai costisitoare cazuri este „Sailing Yacht A”, deținut de Andrey Igorevich Melnichenko, o ambarcațiune de 143 de metri evaluată la aproximativ 600 de milioane de dolari. Primarul orașului Trieste, Roberto Dipiazza, a declarat că menținerea acestui iaht în funcțiune costă zilnic circa 30.000 de dolari, ceea ce înseamnă aproximativ 11 milioane de dolari pe an. Cheltuielile acoperă salariile unui echipaj de 20 de persoane, combustibilul pentru generatoare, securitatea, asigurarea și curățarea specializată.
Problema nu este limitată la un singur vas, deoarece Italia gestionează mai multe astfel de active. În portul Marina di Carrara, superiahtul Scheherazade, evaluat la 700 de milioane de dolari, a generat costuri de peste 15 milioane de dolari pentru contribuabilii din Toscana. De asemenea, iahtul Lady M, deținut de Alexei Mordașov, a costat aproximativ două milioane de dolari în Imperia. Alte nave, precum Lena, deținută de Ghenadi Timcenko, sunt de asemenea întreținute din banii statului.
Conform legislației italiene, navele puse sub sechestru nu pot fi lăsate să se degradeze sau să se scufunde, ceea ce impune costuri constante. În cazul lui Melnichenko, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis în 2025 că Italia are atât dreptul de a menține iahtul sub sechestru, cât și obligația de a-l întreține. Dacă sancțiunile vor fi ridicate, proprietarul va trebui să ramburseze toate aceste cheltuieli pentru a recupera bunul.
Situația reflectă o dilemă între aplicarea sancțiunilor geopolitice și protejarea bugetelor naționale. În timp ce Giorgia Meloni susține menținerea sancțiunilor împotriva oligarhilor apropiați de Putin, oficiali precum Roberto Dipiazza cer soluții alternative pentru a nu mai plăti pentru aceste „monstruozități”. În alte țări europene, precum Germania sau Franța, se întâmplă procese similare de întreținere a activelor rusești confiscate.
Gestionarea activelor sancționate în Europa a creat un precedent juridic complex, unde obligația de întreținere a bunurilor confiscate poate deveni o povară financiară pentru statul gazdă. În timp ce unele țări, precum Gibraltarul sau Statele Unite, au reușit să vândă bunurile prin licitații, alte națiuni, precum Muntenegru, au ales să lase navele să se degradeze în porturi pentru a evita aceste costuri masive.
