Noua propunere de revizuire a Regulamentului privind securitatea cibernetică, cunoscută sub numele de CSA 2.0, introduce o schimbare de paradigmă în modul în care Uniunea Europeană evaluează infrastructura critică. Propunerea vizează integrarea unor factori geopolitici și instituționali în procesul de certificare, depășind limitele securității tehnice pure. Această evoluție transformă evaluările de conformitate în instrumente care analizează nu doar siguranța produselor, ci și sursa de proveniență și structura de control a furnizorilor de tehnologie.
Propunerea de la Comisia Europeană introduce un cadru obligatoriu pentru lanțurile de aprovizionare cu TIC sigure și de încredere. Prin acest mecanism, Comisia sau un grup de cel puțin trei state membre ar putea declanșa evaluări coordonate la nivelul UE. Autoritățile ar putea desemna țări terțe care susțin preocupări de securitate și ar putea identifica active TIC esențiale în cele 18 sectoare acoperite de NIS2. Astfel, furnizorii cu grad ridicat de risc ar putea fi supuși restricțiilor sau chiar interdicțiilor de utilizare.
Problema centrală rezidă în lipsa unor criterii clare și măsurabile pentru întreprinderile care operează în sectoare diverse. Conceptul de „riscuri netehnice grave și structurale” rămâne vag, neoferind praguri precise pentru decizii precum auditurile sau diversificarea forțată a furnizorilor. Această lipsă de previzibilitate poate afecta planificarea pe termen lung, deoarece infrastructura critică este gestionată pe cicluri de investiții de zece sau douăzeci de ani. Fără certitudine, companiile ar putea opta pentru relocarea activităților în jurisdicții cu reglementări mai stabile.
Impactul economic al incertitudinii poate fi semnificativ pentru economia zonei euro. Un studiu al BCE estimează că un șoc tipic de incertitudine privind politica economică reduce investițiile întreprinderilor cu aproximativ 1,2% în punctul de impact maxim. Având în vedere că investițiile anuale ale întreprinderilor din UE se ridică la circa 2.400 de miliarde de euro, orice fragmentare a pieței poate pune în pericol zeci de miliarde de euro. De asemenea, datele FMI indică faptul că proiectele de investiții străine directe între blocuri geopolitic îndepărtate au scăzut cu 20%.
Standardele tehnice reprezintă un fundament esențial pentru competitivitatea globală a Europei și pentru funcționarea pieței unice. În Germania, de exemplu, standardizarea generează beneficii economice anuale de până la 17 miliarde de euro. Dacă accesul pe piață este decuplat de conformitatea tehnică și supus deciziilor politice discreționare, aceste standarde își pot pierde rolul de „pașaport comun”. Acest fenomen ar putea duce la o fragmentare globală, în care regiunile vor dezvolta sisteme tehnice paralele, dublând costurile de cercetare și certificare.
Securitatea cibernetică și cea geopolitică trebuie să fie complementare, nu să se excludă reciproc. Pentru a evita transformarea CSA 2.0 într-un instrument de politică comercială, evaluările tehnice trebuie să rămână baza guvernanței pieței. Factorii geopolitici ar trebui să fie aplicați doar în scenarii excepționale, cu riscuri sistemice identificate clar. O abordare echilibrată ar trebui să ofere praguri transparente și perioade de tranziție realiste, asigurând astfel reziliența infrastructurii fără a sacrifica încrederea investitorilor în regulile europene.
