Summitul climatic COP31 a început luni, la Antalya, în Turcia, marcând începutul unei sesiuni de două săptămâni dedicate eforturilor de atenuare a schimbărilor climatice. Liderii ONU au solicitat guvernelor să acționeze cu rapiditate pentru reducerea emisiilor, în special prin accelerarea procesului de electrificare și prin măsuri drastice de diminuare a emisiilor de metan. Simon Stiell, secretar executiv al UNFCCC, a subliniat că, deși conferințele nu oferă soluții miraculoase peste noapte, ele înregistrează progrese esențiale la fiecare ediție.
Contextul geopolitic actual, marcat de criza din Strâmtoarea Ormuz și de incertitudinea economică, adaugă presiune negocierilor de la Antalya. Simon Stiell a avertizat că criza costurilor combustibililor fosili a dus la creșteri vertiginoase ale prețurilor la energie și transporturi, afectând economiile globale. În același timp, dezastrele climatice tot mai grave afectează sănătatea umană și securitatea alimentară, amplificând fenomenul foametei la nivel mondial, ceea ce transformă criza climatică într-o problemă care atinge orice populație.
Organizația Meteorologică Mondială (OMM) a publicat un raport alarmant concomitent cu deschiderea summitului, indicând faptul că anul 2026 va continua seria de temperaturi globale excepționale. OMM a precizat că anul 2026 va fi unul dintre cei mai calzi patru ani înregistrați vreodată, pe fondul topirii ghețarilor și a creșterii nivelului mării. Fenomenul El Niño, extrem de puternic, urmează să genereze căldură și fenomene meteorologice extreme, cu efecte care se vor resimți până în anul 2027.
Uniunea Europeană încearcă să își consolideze influența în cadrul COP31, vizând o perspectivă multianuală orientată către a doua Evaluare Globală (GST2) programată pentru 2028. Totuși, unitatea blocului este amenințată de rezultatele electorale așteptate din Franța, Spania, Italia și Polonia în următoarele 12 luni. Partidele de dreapta și cele populiste din aceste țări au exprimat dezacord față de agenda ONU, argumentând că reglementările climatice actuale duc la dezindustrializare masivă și la creșterea costurilor pentru cetățeni.
Eurodeputați precum Marie-Luce Brasier-Clain sau Mireia Borrás Pabón au criticat dur agenda climatică, numind-o ideologic imposibil de aplicat. În Polonia, Germania și Austria, partidele de dreapta militează pentru reducerea măsurilor naționale de diminuare a emisiilor și pentru restrângerea ajutorului financiar acordat țărilor în curs de dezvoltare. Această tendință de relaxare a normelor ar putea submina direct capacitatea UE de a acționa ca un lider global în cadrul viitoarelor conferințe, inclusiv COP32.
Eforturile de finanțare pentru națiunile vulnerabile sunt puse sub presiune de restrângerea spațiului fiscal al statelor membre. În cadrul negocierilor ONU, finanțarea oferită țărilor dezvoltate către cele în curs de dezvoltare reprezintă un principiu fundamental de echitate, însă unele guverne europene consideră că politicile de tranziție devin prea costisitoare pentru companiile locale. Această tensiune între obiectivele climatice și realitățile economice interne pune în pericol contribuțiile UE la obiectivele globale stabilite la COP29.
