Alejandro Betancourt, omul de afaceri venezuelean susținut de administrația Trump, a dezvăluit detaliile unui acord controversat prin care Statele Unite obțin acces preferențial la resursele petroliere ale țării. Contractul, care are o durată de 50 de ani, oferă Washingtonului o participație în compania North American Blue Energy Partners (NABEP), condusă de Betancourt. Operațiunea vizează relansarea industriei petroliere din Venezuela, concentrându-se pe exploatări în regiunea Centurii Orinoco și pe platformele de pe lacul Maracaibo.
Structura financiară a parteneriatului prevede că Statele Unite primesc o participație de 35% în compania NABEP, în schimbul unei sume descrise drept aproape simbolică. În plus, Betancourt s-a angajat să vândă Statelor Unite 20% din producția sa la un preț redus, de 30 de dolari pe baril, ceea ce reprezintă mai puțin de o treime din prețul actual al pieței. Restul producției va fi achiziționată de către americani la prețurile pieței, oferind Washingtonului o prioritate strategică în achiziții.
Obiectivele de producție ale companiei sunt ambițioase, vizând atingerea unui nivel de 1.015.000 de barili pe zi până în anul 2033. Betancourt, care a investit personal peste un miliard de dolari, susține că va depăși compania Chevron, devenind cel mai mare producător de petrol din Venezuela începând de la începutul anului viitor. În prezent, producția a crescut de la 18.000 de barili pe zi la aproximativ 223.000, cu ținte de creștere semnificative pentru perioada următoare.
Acordul este contestat de lidera opoziției venezuelene, María Corina Machado, care a acuzat proiectul de corupție obscenă și lipsă de transparență. Criticile provin și din partea democraților americani, care își exprimă îngrijorarea privind legalitatea și oportunitatea acestui parteneriat. În același timp, experții precum Francisco Monaldi de la Universitatea Rice au calificat proiectul drept o ambiție nerealistă, sugerând că impactul real asupra prețurilor carburanților din Statele Unite ar putea fi minim.
Exploatarea rezervelor din Centura Orinoco, estimate la 63,7 miliarde de barili, implică provocări tehnice și financiare majore. Petrolul din această regiune este foarte vâscos, necesitând sisteme de foraj încălzite și utilizarea unor diluanți pentru extracție. Oswaldo Felizzola de la Institutul de Studii Superioare în Administrarea Afacerilor din Caracas estimează că dezvoltarea infrastructurii necesare pentru un perimetru nou ar putea dura între cinci și zece ani, cu costuri estimate între 15 și 20 de miliarde de dolari.
Contextul geopolitic al acestui acord este marcat de o schimbare radicală în relația dintre Venezuela și Washington. După perioada de condamnare a imperialismului american, actualul guvern de la Caracas colaborează direct cu oficialii din Statele Unite. Această transformare transformă resursele energetice venezuelene într-un instrument de securitate energetică pentru americani, marcând un precedent în care guvernul SUA deține o participație directă într-o companie petrolieră privată străină.
