Patru petroliere au fost afectate de incendii în Strâmtoarea Ormuz, după ce au lovit mine navale, conform unei comunicări emise joi de forțele armate iraniene. Evenimentul a generat un nou conflict de declarații între Teheran și Washington cu privire la siguranța navigării în această zonă strategică. În timp ce armata iraniană acuză navele de încălcarea regulilor de navigație, autoritățile americane susțin că rutele principale au fost deminerate complet.
Gărzile Revoluției Iraniene au raportat că trei dintre navele afectate explodau și luau foc după ce au lovit mine în momentul în care încercau să parcurgă o rută neautorizată din sudul strâmtorii. Conform declarațiilor oficiale, aceste nave își dezactivaseră radarele și sistemele de navigație, ignorând în același timp avertismentele primite. Totodată, forțele iraniene au anunțat că au reușit capturarea unei drone americane de recunoaștere în zona respectivă.
Un al patrulea petrolier a fost lovit ulterior, fiind descris de televiziunea de stat ca o navă care opera ilegal într-o zonă restricționată și periculoasă. Agenția maritimă britanică UKMTO a confirmat prezența unei nave în flăcări în largul Omanului, însă nu a putut identifica dacă este vorba despre cele trei petroliere menționate de Gărzile Revoluției. Situația echipajelor rămâne necunoscută, neexistând până în prezent evaluări privind pagubele sau impactul asupra mediului.
Conflictul de informații a fost intensificat de reacțiile de pe rețelele sociale, unde Hossein Mohebi, purtătorul de cuvânt al Gărzilor Revoluției, a provocat partea americană să prezinte dovezi independente. Acesta a respins afirmațiile CENTCOM, numindu-le „deliruri”, și a cerut demonstrații concrete privind deminarea zonei. În contrast, Comandamentul militar american pentru Orientul Mijlociu a susținut că eforturile echipelor specializate au asigurat siguranța rutelor principale, permițând exportul a 1,5 miliarde de barili de petrol.
Strâmtoarea Ormuz reprezintă o arteră vitală pentru economia globală, având o lățime de aproximativ 30 de kilometri în cel mai îngust punct. Prin această cale maritimă, mărginită de coastele Iranului și de Sultanatul Oman, tranzitează aproximativ o cincime din totalul hidrocarburilor la nivel mondial. Tensiunile de aici sunt amplificate de blocada impusă de Washington asupra porturilor iraniene și de impasul negocierilor diplomatice dintre cele două state.
Contextul geopolitic al zonei este marcat de atacuri regulate asupra navelor care navighează de-a lungul coastelor omaneze fără autorizația Teheranului. Iranul revendică controlul asupra acestui punct strategic, utilizând presiunea asupra rutelor maritime ca instrument de influență. Această instabilitate afectează direct securitatea energetică globală, având în vedere volumul masiv de petrol care trebuie să treacă prin acest punct de trecere îngust și contestat.
