Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a pronunțat, la data de 4 noiembrie 2026, Decizia nr. 4768/2026, care este definitivă. Prin această hotărâre, instanța a respins ca nefondate atât recursul principal formulat de Asociația Bankwatch România – Filiala Cluj, cât și recursul incident depus de Societatea Națională de Transport Gaze Naturale „Transgaz” S.A. (Transgaz). Litigiul a vizat autorizația de construire a gazoductului Tuzla – Podișor, implicând în calitate de pârâte și Ministerul Energiei (ME), precum și Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate (ANMAP).
Proiectul în cauză reprezintă o investiție strategică de peste 500 de milioane de euro, având o lungime de aproximativ 308 km. Această conductă este esențială pentru preluarea gazelor din Neptun Deep și introducerea acestora în Sistemul Național de Transport (SNT). Deși infrastructura este deja finalizată și pusă în funcțiune, producția din Marea Neagră este programată să înceapă în anul 2027. Orice întârziere ar fi afectat accesul României la resurse proprii, cu repercuri asupra securității energetice și asupra costurilor economice.
Prin decizia sa, ÎCCJ a menținut soluția Curții de Apel Cluj din 29 mai 2025, raportată la Sentința nr. 279 din dosarul nr. 139/33/2025. Judecătorii au admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, constatând că dreptul de a contesta era prescris. Bankwatch formulase plângeri prealabile succesive, cu același obiect și la intervale diferite de timp, în încercarea de a menține deschisă calea unei acțiuni în anulare. Această strategie a fost respinsă de instanță, consolidând astfel statutul proiectului.
Ministerul Energiei a reacționat în urma deciziei, subliniind importanța proiectului Neptun Deep pentru economia națională. Dumitru Chisăliță a declarat că prioritățile rămân aducerea gazelor din Marea Neagră în economia românească și consolidarea securității aprovizionării. Ministrul a menționat că scopul este crearea premiselor pentru tarife mai mici pentru consumatori și industrie, fără un impact semnificativ asupra mediului. Acesta a mulțumit echipelor juridice de la Transgaz și Ministerul Energiei pentru rigoarea gestionării dosarului.
Acțiunile juridice care vizează blocarea unor proiecte de infrastructură energetică avansate generează costuri suplimentare și consumă resurse administrative și judiciare. În cazul în care astfel de proceduri întârzie punerea în valoare a resurselor proprii, consecințele sunt suportate de cetățeni prin prețuri ridicate și dependență de importuri. Proiectul Tuzla – Podișor este un element critic în circuitul de distribuție a gazelor extrase din platformele offshore, asigurând legătura dintre producție și rețeaua națională.
În contextul securității energetice regionale, proiectele de transport de gaze sunt vitale pentru stabilitatea prețurilor. Infrastructura de transport, gestionată de entități precum Transgaz, permite integrarea noilor surse de producție în rețeaua existentă. Deciziile judecătorești care stabilizează cadrul legal al acestor investiții sunt esențiale pentru evitarea unor întârzieri care ar putea crește vulnerabilitatea economică a țării în fața fluctuațiilor pieței globale de energie.
