Grupul italian Beretta a lansat un avertisment privind direcționarea fondurilor europene destinate reînarmării, subliniind necesitatea ca aceste resurse să rămână în cadrul industriei din Uniunea Europeană. Directorul executiv al companiei susține că sprijinirea bazei industriale locale reprezintă singura modalitate de a asigura independența strategică a continentului. Această poziție vine într-un context de cursă a înarmării, declanșată de războiul din Ucraina și de noile amenințări geopolitice care afectează securitatea regională.
Mecanismele financiare create la Bruxelles, precum instrumentele EDIP, EDIRPA sau noul cadru financiar SAFE, au scopul de a stimula achizițiile comune și de a reduce fragmentarea industriei militare. Aceste instrumente de creditare sunt menite să determine statele membre, în special pe Flancul Estic, să își modernizeze arsenalele prin parteneriate durabile cu producători europeni. Totuși, o mare parte din bugetele de reînarmare sunt direcționate în prezent către contractori din SUA și către piețe terțe, ignorând potențialul local.
Un risc major identificat de Beretta este legat de regimul american ITAR (International Traffic in Arms Regulations). Achiziționarea de echipamente sau arme supuse acestor restricții de export de la Washington poate crea o dependență strategică pe termen lung. Astfel, scopul declarat al UE de a construi o autonomie militară reală ar putea fi anulat dacă statele membre continuă să opteze pentru soluții din afara ecosistemului european, sub presiunea necesității de livrare rapidă.
Situația este ilustrată de tensiunile apărute în România în urma licitației de peste 816 milioane de euro pentru dotarea structurilor de Apărare și Ordine Publică. Beretta a reclamat lipsa de transparență și de competitivitate în procesul de atribuire, acuzând autoritățile de a favoriza soluții externe. Deși grupul italian s-a oferit să transfere 100% din tehnologia de producție pe plan local, procedura pare să fi fost direcționată către filiala companiei SIG Sauer.
Conflictul din România reflectă o dilemă sistemică pentru statele de pe Flancul Estic: alegerea între viteza de livrare a stocurilor de la aliații non-UE și investițiile pe termen lung în suveranitatea industrială europeană. În timp ce comisarii de la Bruxelles solicită ca miliardele de euro să revină în uzinele din UE, deciziile guvernelor naționale continuă să genereze fricțiuni între marii producători de armament și obiectivele de autonomie strategică ale blocului comunitar.
Procesul de modernizare a armamentului în Europa se desfășoară într-un cadru de reglementări stricte, unde instrumentele de finanțare precum SAFE sunt esențiale pentru integrarea industriei de apărare. Aceste fonduri sunt concepute pentru a asigura că investițiile în securitate contribuie direct la dezvoltarea capacităților de producție interne, reducând vulnerabilitatea în fața furnizorilor externi și consolidând reziliența militară a întregii Uniuni Europene.
