Guvernul condus de Peter Magyar a dispus deschiderea „dosarelor informatorilor”, un demers care începe simbolic pe data de 4 noiembrie. Această dată coincide cu aniversarea invaziei sovietice din 1956, momentul în care revoluția anticomunistă a fost înăbușită. Măsura vizează publicarea registrelor care conțin numele persoanelor din rețea, adică ale celor monitorizați de serviciile de securitate maghiare în timpul regimului de dictatură socialistă.
Publicarea acestor documente reprezintă o promisiune electorală a lui Magyar și a partidului său, Tisza. Premierul a declarat că acest pas este esențial pentru o adevărată schimbare de regim, deși a recunoscut că subiectul este sensibil și va afecta numeroase familii. Procesul de consultare a arhivelor este unul istoric, având în vedere că, timp de peste trei decenii și jumătate, clasa politică și opinia publică din Ungaria au fost în imposibilitatea de a ajunge la un consens privind aceste materiale.
Decizia de deschidere a arhivelor vine într-un context de opoziție politică intensă, partidul Fidesz votând împotriva acestui demers de peste 30 de ori din anul 2010 încoace. Istoricul Krisztian Ungvary susține că această măsură permite cercetătorilor să formuleze noi întrebări și oferă societății ocazia unor dezbateri necesare. El consideră că regimul condus de Viktor Orban a contribuit la deteriorarea relației dintre cetățeni și politică prin menținerea unor minciuni la nivelul întregii societăți.
Procesul de publicare va include baze de date online cu numele informatorilor, inclusiv fondul documentar cunoscut sub numele de „cartotecile 6”. Până la sfârșitul lunii februarie 2027, urmează să fie accesibile și „dosarele B”, care reprezintă unul dintre cele mai ample fonduri documentare privind persoanele recrutate. Se estimează că aceste baze de date ar putea conține informații despre între 50.000 și 60.000 de persoane, dintr-un total estimat de până la 150.000 de informatori de-a lungul timpului.
Totuși, directorul ABTL, Gergo Bendeguz Cseh, a avertizat că nu trebuie dată credință oricăror documente întocmite de organele de securitate. El a subliniat faptul că multe dosare sunt incomplete sau nu sunt credibile, existând și cazuri în care documente importante au fost distruse. Această deschidere selectivă a fost, în trecut, utilizată și pentru instrumentalizarea politică, precum în cazul fostului premier Peter Medgyessy, despre care s-a afirmat că lucra pentru serviciul de contraspionaj.
În Ungaria, gestionarea arhivelor de securitate a fost marcată de legi ambigue care permiteau instituțiilor, precum Ministerul de Interne, să blocheze accesul la documente sub pretextul securității naționale. De la adoptarea „legii informatorilor” în 1994, verificările au fost limitate la anumite categorii de funcționari, iar dreptul cetățenilor de a vedea numele informatorilor a fost restricționat până în 2003. Noua abordare a guvernului Magyar urmărește restrângerea acestor posibilități de secretizare.
