Uniunea Europeană și 77 de state din Africa, Caraibe și Pacific au stabilit șase priorități comune pentru negocierile de la COP31, care se desfășoară la Antalya. Partenerii au semnat o declarație comună, publicată de Consiliul UE la 9 noiembrie, prin care propun transformarea angajamentelor politice în proiecte concrete și investiții tangibile. Documentul vizează sprijinirea țărilor cele mai vulnerabile la impactul schimbărilor climatice, reafirmând necesitatea limitării încălzirii globale la pragul de 1,5°C.
Cele șase direcții de cooperare identificate includ adaptarea la climă, finanțarea climatică, electrificarea curată, utilizarea datelor și capacităților științifice, reziliența sistemelor alimentare și guvernanța oceanelor. Partenerii pun accent pe o tranziție de la combustibilii fosili către soluții energetice regenerabile și cu emisii reduse. Această strategie de electrificare este legată de conceptul de tranziție justă, vizând dezvoltarea rețelelor, a stocării energiei și a soluțiilor locale pentru comunități.
În ceea ce privește finanțarea, partenerii susțin obiectivul de mobilizare a cel puțin 300 de miliarde de dolari anual până în 2035 pentru țările în curs de dezvoltare. Această sumă ar trebui să provină din surse publice și private, bilaterale și multilaterale, cu statele dezvoltate jucând un rol de lider. Deși documentul susține triplarea finanțării pentru adaptare până în 2035, declarația nu reprezintă un mecanism de alocare a unor fonduri noi.
Pentru țările vulnerabile, se solicită simplificarea accesului la granturi și la fondurile pentru pierderi și daune, precum și facilitarea accesului direct prin instituții naționale și regionale. Partenerii propun utilizarea datelor Copernicus pentru avertizare timpurie și planificarea investițiilor, oferind sprijin pentru agricultură și gestionarea resurselor de apă. Se urmărește, de asemenea, protejarea surselor de hrană și a veniturilor prin măsuri precum agricultura adaptată și pescuitul sustenabil.
Guvernanța oceanelor constituie o prioritate strategică, solicitând integrarea legăturii dintre oceane și climă în planurile naționale de adaptare. Documentul subliniază necesitatea ca statele să își poată menține zonele maritime stabilite conform Convenției ONU asupra dreptului mării, în ciuda creșterii nivelului mării. Această poziție este considerată crucială pentru micile state insulare, care riscă consecințe ireversibile dacă pragul de 1,5°C este depășit.
Acest parteneriat se înscrie în cadrul Acordului de la Samoa, care oferă fundamentul juridic și politic pentru relațiile dintre UE și Organizația Statelor din Africa, Caraibe și Pacific (OACPS). Această structură de cooperare reunește în total 104 țări, reprezentând aproximativ două miliarde de persoane și peste jumătate dintre membrii ONU. Cele șase priorități climatice actuale sunt concepute ca o poziție politică pentru conferința COP31, nu ca un rezultat final deja adoptat.
