Până la 12.000 de muncitori nord-coreeni sunt utilizați prin muncă forțată și trafic de persoane la o fabrică de drone din Federația Rusă. Această activitate desfășurată la uzina Elabuga, situată în Tatarstan, permite regimului de la Phenian să încaseze până la 90% din veniturile acestora. Analiza realizată de Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) și Institutul George W. Bush evidențiază modul în care aceste fonduri sunt colectate de statul nord-coreen.
Cooperarea dintre Rusia, Coreea de Nord, China și Iran facilitează extinderea producției de vehicule aeriene fără pilot. În timp ce Moscova primește lunar peste 5.500 de drone pentru războiul din Ucraina, China furnizează componente esențiale, precum baterii, circuite electronice, motoare și sisteme de navigație. Iranul contribuie prin furnizarea modelelor Shahed, care au servit drept bază pentru dezvoltarea variantelor rusești denumite Geran, consolidând acest lanț de aprovizionare militară.
Exploatarea forței de muncă nord-coreene înseamnă că regimul de la Phenian încasează fonduri directe prin confiscarea a nouă zecimi din salariile lucrătorilor. Song Young-Chae, cercetător în cadrul Coaliției Mondiale pentru Oprirea Genocidului în Coreea de Nord, afirmă că regimul practică sclavia asupra propriului popor pentru profit. Această practică nu se limitează la Elabuga, deoarece nord-coreenii sunt utilizați și în construcții pe teritoriile ocupate din Ucraina sau în exploatări forestiere.
Dan Pinkston, profesor de relații internaționale la Universitatea Troy, avertizează că această alianță de facto face ca orice interdicție internațională să fie imposibilă. El subliniază că ignorarea rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU privind proliferarea armelor și tehnologiile cu dublă utilizare indică faptul că regimul de sancțiuni al ONU este practic mort. Transferul de cunoștințe militare de la uzina rusească permite Coreei de Nord să își dezvolte propriile capacități de producție de drone.
Raportul solicită intervenții urgente pentru a opri acest flux de muncitori și transfer de armament. Se recomandă Departamentului de Stat al SUA să sancționeze rețelele de trafic și să se inițieze o investigație a Națiunilor Unite la complexul Elabuga. De asemenea, este necesară exercitarea de presiuni pentru retragerea companiilor străine, inclusiv a unor firme europene și a uneia din Statele Unite, care încă operează în acea zonă economică specială.
Aceste acțiuni de cooperare militară încalcă direct Rezoluția 2397 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite din decembrie 2017. Această rezoluție obligă toate statele membre să repatrieze muncitorii nord-coreeni în termen de doi ani de la plecare. Totuși, prezența unor puteri precum Rusia și China în Consiliul de Securitate facilitează ignorarea acestor mandate internaționale, lăsând mecanismele de control ale ONU fără efectivitate reală în regiune.
