Kremlinul a acuzat vineri Europa de o stare de indecizie profundă în ceea ce privește reprezentarea oficială la viitoarele negocieri diplomatice. Disputa vizează modul în care statele europene vor participa la discuțiile menite să asigure securitatea continentului prin încheierea unui eventual acord de încetare a războiului din Ucraina. Moscova subliniază că lipsa unei poziții unitare blochează procesul de integrare a actorilor europeni în arhitectura de securitate viitoare.
Procesul de negociere va intra într-o etapă nouă săptămâna viitoare, în perioada 10-11 noiembrie, la Abu Dhabi, în Emiratele Arabe Unite. Această întâlnire va fi organizată sub un format trilateral, implicând Statele Unite, Rusia și Ucraina, fiind prima rundă de discuții directe de la luna februarie. Participarea oficială la acest eveniment a fost confirmată atât de Kremlin, cât și de emisarul special american Steve Witkoff.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că oficialii europeni nu au prezentat încă nicio idee sau poziție concretă privind acordul. El a menționat că Moscova nu are cunoștință de nicio propunere venită din partea europenilor, deoarece acestea nu au fost transmise oficial. Peskov a subliniat că, deși implicarea Europei va fi inevitabilă pentru stabilirea garanțiilor de securitate între Rusia și Ucraina, actuala lipsă de coordonare este problematică.
Criticile Moscovei vin după ce lideri precum Jonas Gahr Støre și Alexander Stubb au discutat telefonic cu Vladimir Putin. Deși Norvegia și Finlanda au precizat că acele discuții au avut loc în calitatea lor de reprezentanți naționali, nu în numele întregii Europe, inițiativa a generat controverse. Prim-ministrul danez, Mette Frederiksen, s-a declarat sceptică, susținând că Rusia nu are intenții reale de pace față de Ucraina sau față de Europa.
În acest context, Jonas Gahr Støre a susținut necesitatea comunicării directe cu liderul rus, evitând medierea prin oficialii administrației Trump. Dmitri Peskov a interpretat această situație ca pe un semn de reticență în a restabili relațiile cu Rusia. Pentru Kremlin, capacitatea de a vorbi într-o voce unică este esențială pentru ca discuțiile să se îndrepte către un sistem de securitate european funcțional și reciproc acceptat.
Discuțiile despre viitorul conflict evidențiază o fragmentare diplomatică în cadrul blocului occidental. În timp ce unii lideri europeni caută canale de comunicare directe cu Moscova, alții manifestă scepticism față de ofertele de pace. Această divergență apare într-un moment în care medierea internațională este influențată de dinamica dintre Washington și liderii europeni, într-un cadru în care o victorie categorică a oricărei părți este considerată puțin probabilă.
