Aviația română a interceptat în cursul acestui an șase drone, dintre care una deasupra Estoniei și cinci în spațiul aerian românesc sau în Zona Economică Exclusivă a României. Utilizarea avioanelor F-16 pentru aceste misiuni implică lansarea de rachete Sidewinder, care au un cost de aproximativ 400.000 de dolari per unitate. Deși această metodă pare oneroasă, expertul militar Sandu-Valentin Mateiu susține că aceste costuri sunt justificate de efectul politic și de protejarea suveranității naționale.
Sandu-Valentin Mateiu argumentează că utilizarea rachetelor de înaltă tehnologie nu trebuie privită printr-un simplu raport preț-calitate. El subliniază că aceleași rachete ar putea fi consumate în cadrul exercițiilor de poligon, deci impactul economic este relativ. Mai important este faptul că interceptarea dronelor a prevenit crize politice de securitate majore, evitând situații în care atacurile asupra navelor neutre ar fi încălcat suveranitatea României în apele sale teritoriale.
În ceea ce privește alternativele tactice, expertul respinge ideea utilizării tunului de bord de 20 mm de către piloții F-16. Apropierea excesivă de țintă pentru a utiliza tunul ar pune în pericol viața pilotului și integritatea aeronavei, din cauza riscului de impact cu resturile dronei. Sandu-Valentin Mateiu consideră că prioritatea este menținerea capacității de interceptare eficientă, lăsând decizia de angajare a țintei în mâinile piloților în condiții de risc minim.
Evoluția tehnologică a dronelor, precum noile modele Gheran cu reacție, schimbă dinamica interceptării în spațiul aerian. Dacă vechile drone aveau viteze de 100 de kilometri pe oră, dificultate pentru avioanele de vânătoare, noile modele ating viteze de peste 500 sau chiar 900 de kilometri pe oră. Această accelerare reduce timpul de reacție disponibil piloților de la sesizarea radară până la poziționarea optimă pentru tragere, transformând misiunea într-una de luptă convențională.
Pe plan maritim, România se confruntă cu o lipsă de capacități de apărare antiaeriană direct pe nave. Sandu-Valentin Mateiu menționează că, deși există nave de patrulare modernizate prin fonduri UE, marina militară dispune de unități vechi sau neadecvate acestor misiuni specifice. Este necesară dezvoltarea unui sistem de supraveghere integrat și a unei imagini unice a situației maritime, similar modelului implementat de Polonia la Marea Baltică.
Securitatea în regiunea Mării Negre rămâne critică, zona fiind marcată de riscuri constante pentru navele comerciale. În contextul tensiunilor actuale, unde atacurile cu rachete și drone sunt frecvente, necesitatea unor sisteme de comandă și control integrate devine imperativă. Consolidarea capacităților de supraveghere și protejarea obiectivelor energetice din Zona Economică Exclusivă sunt priorități strategice pentru asigurarea stabilității regionale.
