Statele din Golful Persic, în special Arabia Saudită și Qatarul, desfășoară o activitate diplomatică intensă pentru a preveni un conflict militar extins. Obiectivul principal este obținerea unei pauze de negociere la Doha înainte de data de 3 noiembrie, moment în care contextul politic de la Washington se schimbă. Această „fereastră din noiembrie” reprezintă un interval critic în care riscul de lovituri militare americane asupra Iranului devine extrem de ridicat dacă Teheranul nu acceptă un compromis pe dosarul nuclear.
Eforturile de mediere au inclus formarea Pactului de la Mecca, prin care Arabia Saudită, Turcia și Pakistan au trimis reprezentanți de securitate la Teheran. Printre delegații se numără ministrul saudit al Apărării, prințul Khalid bin Salman, conducătorul armatei pakistaneze, mareșalul Asim Munir și directorul serviciilor turce, Ibrahim Kalın. Această mișcare diplomatică a fost urmată de atacuri ale houthilor asupra unor obiective din Riad și a rafinăriei Ras Tanura, în timp ce parlamentul egiptean a autorizat sprijinul militar pentru regat.
Pe planul comunicării directe, vicepreședintele SUA, JD Vance, a transmis o scrisoare lui Mohsen Rezaei, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională iranian, prin intermediul mediatorilor qatarezi. Deși conținutul scrisorii a fost raportat de presa americană ca fiind axat pe dosarul nuclear și posibile întâlniri la Doha sau Istanbul, Donald Trump a susținut că mesajul viza aspecte umanitare. Teheranul a reacționat afirmând că tonul american s-a schimbat, însă nu consideră necesară o întâlnire imediată.
Canalele diplomatice sunt extrem de active, Qatarul servind drept principalul mediator, în timp ce Pakistanul menține un canal militar. Există un proiect de cadru care ar putea implica redeschiderea Strâmtoarei Ormuz în șapte zile și mutarea uraniului înalt îmbogățit (HEU) într-o țară terță, cu China ca garant. Totuși, există un blocaj major între Washington, care cere rezolvarea problemei nucleare, și Teheran, care solicită ridicarea sancțiunilor și deblocarea fondurilor înainte de orice pas.
Analistul Nate Swanson și Allison Minor de la Atlantic Council propun un model în care Golful plătește reconstrucția, Iranul redeschide strâmtoarea, iar SUA ridică blocada fără concesii directe. Această strategie ar putea ajuta la evitarea unui război care ar putea crește prețul Brentului, care a închis octombrie la 117,64 dolari. Totuși, statele din regiune nu pot garanta că Donald Trump sau Benjamin Netanyahu vor renunța la acțiuni militare, în condiții de diplomație coercitivă.
Instabilitatea din regiunea Golfului are repercursiuni directe asupra securității și economiei europene, inclusiv asupra României. Prețurile la combustibili influențate de volatilitatea petrolului afectează inflația, iar poziția bazelor aliate din regiune rămâne un subiect de interes strategic. În contextul amenințărilor iraniene, România este inclusă printre țările europene cu baze americane vizate, ceea ce adaugă o dimensiune de securitate națională la criza energetică globală.
