O analiză publicată de jurnaliștii de la Le Monde pune sub semnul întrebării eficacitatea răspunsului european în fața operațiunilor rusești, utilizând ca punct de plecare incidentul de pe platforma industrială de lângă fabrica Carfil Brașov. Autorii articolului susțin că utilizarea termenului de „război hibrid” de către liderii europeni riscă să devină o metodă de a evita reacțiile clare împotriva Rusiei. Această abordare ar putea transforma atacurile asupra infrastructurii critice în simple incidente ambigue, amânând implementarea unor măsuri de protecție și sancționare.
Cazul din România este central în această dezbatere, după ce SRI a identificat o rețea de sabotaj coordonată din Federația Rusă, implicată în incendiul de pe platforma industrială din apropierea Carfil Brașov survenit pe 14 septembrie. În acest context, DIICOT investighează trei cetățeni străini, dintre care unul ucrainean, și a inițiat demersuri pentru extrădarea acestora. Jurnaliștii francezi menționează că doi cetățeni belaruși, suspectați de pregătirea unor sabotaje în Germania lângă Nürnberg, erau căutați și pentru presupusa implicare în incendiul de lângă fabrica de armament din România.
Ministrul de Externe al Lituaniei, Gabrielius Landsbergis, a formulat una dintre cele mai dure critici, afirmând că „Hibrid înseamnă că nu vom face nimic”. Acesta susține că această terminologie permite liderilor occidentali să se ascundă în spatele unei ambiguități lingvistice pentru a evita discuții despre răspunsuri serioase. Conform lui Landsbergis, dacă Rusia ar ataca o centrală electrică, un aeroport sau o școală în Lituania, există riscul ca incidentul să fie calificat drept hibrid pentru a evita o ripostă semnificativă.
Jean-Baptiste Jeangène Vilmer, fost director al Institutului de Cercetare Strategică al Școlii Militare din Franța, confirmă că termenul este considerat prea vag și prea larg, devenind un „sac comod” pentru diverse forme de confruntare. Deși Europa a aplicat deja măsuri precum expulzarea diplomaților sau sancțiuni economice, problema majoră rămâne identificarea incontestabilă a autorilor. Fără dovezi clare care să lege oficial incidentele de autoritățile ruse, guvernelor europene le este dificil să justifice și să implementeze un răspuns direct și proporțional.
Teija Tiilikainen, directoarea Centrului European de Excelență pentru Contracararea Amenințărilor Hibride, subliniază importanța indicării responsabiliților pentru a putea răspunde adecvat. Raportul centrului precizează că Rusia urmărește să satureze ecosistemul european de securitate prin diverse mijloace. Această strategie include sabotaj, atacuri cibernetice, operațiuni informaționale și presiuni economice, toate având scopul de a destabiliza regiunea prin acțiuni care se situează la granița dintre conflictul convențional și pace.
Securitatea infrastructurii critice și capacitatea de a identifica rapid autorii sabotajelor rămân elemente esențiale în gestionarea amenințărilor actuale. În contextul european, gestionarea acestor riscuri necesită o coordonare care să treacă de la simpla catalogare a incidentelor la aplicarea unor costuri reale pentru regimul de la Moscova. Stabilirea rapidă a autorilor și asumarea unui răspuns comun sunt necesare pentru a neutraliza rețelele de sabotaj care operează în mai multe state.
