Premierul Armeniei, Nikol Pașinian, a anunțat joi că statul intenționează să depună oficial candidatura pentru aderarea la Uniunea Europeană în perioada 2027-2028. Acest demers strategic marchează o schimbare de paradigmă în politica externă a Erevanului, vizând transformarea țării într-un membru cu drepturi depline în cadrul blocului european. Procesul de integrare ar urma să fie finalizat prin începerea negocierilor oficiale în termen de aproximativ doi ani, conform declarațiilor făcute în cadrul unei conferințe de presă.
Decizia de a urmări integrarea europeană vine într-un context de deteriorare profundă a relațiilor dintre Armenia și Rusia. Tensiunile au crescut semnificativ după înfrângerea militară armeană în confruntarea cu Azerbaidjanul din 2020 și după faptul că Baku a preluat controlul asupra regiunii Nagorno-Karabah în 2023. Autoritățile armene au acuzat Moscova, aliatul lor tradițional, că nu a oferit protecția necesară în aceste momente critice, ceea ce a accelerat apropierea Erevanului de structurile occidentale.
În ciuda acestui viraj geopolitic, Nikol Pașinian a precizat că Armenia nu intenționează, în acest moment, să părăsească Uniunea Economică Eurasiatică (UEE), blocul comercial format din state apropiate de Rusia. Această poziție dublă a generat reacții dure din partea Moscovei, care a avertizat că apartenența simultană la UEE și la Uniunea Europeană este imposibilă. Rusia a solicitat, de asemenea, organizarea unui referendum pentru a stabili orientarea occidentală a țării.
Pe plan securitar, Armenia a manifestat un interes minim față de Organizația Tratatului pentru Securitate Colectivă (OTSC), alianța militară condusă de Rusia, în cadrul căreia Erevanul și-a suspendat deja participarea. Această distanțare este însoțită de presiuni economice din partea Rusiei, care a impus restricții asupra exporturilor agricole armene. Moscova a amenințat și cu reevaluarea reducerilor aplicate Armeniei la prețul energiei rusești, utilizând aceste mecanisme ca formă de presiune politică.
Relația economică rămâne însă complexă, deoarece Rusia este în continuare principalul partener comercial al Armeniei și o piață esențială pentru exporturile sale. În același timp, Erevanul depinde de Moscova pentru aprovizionarea cu energie și armament, în timp ce numeroși cetățeni armeni trăiesc și lucrează pe teritoriul rus. Această dependență structurală face ca procesul de orientare către UE să fie unul extrem de delicat din punct de vedere strategic.
Evoluția politică a Armeniei reflectă o schimbare de la modelul de securitate condus de Moscova către unul bazat pe integrarea europeană. Această tranziție este marcată de o vulnerabilitate economică și energetică ridicată, având în vedere că Rusia rămâne un furnizor critic pentru țara de la Erevan. Decizia de a depune candidatura pentru UE până în 2028 reprezintă un test major pentru stabilitatea regională și pentru capacitatea Armeniei de a naviga între interesele de securitate și cele economice.
