Alegerile federale americane programate pentru data de 3 noiembrie 2026 vor determina componența Congresului, fără a selecta un nou președinte. Analizele realizate de ECFR și Carnegie sugerează că o eventuală revenire a democratelor la Casa Albă după scrutinul prezidențial din 2028 nu va asigura automat o restaurare a vechii relații cu Europa. Dezacordurile fundamentale nu se limitează la stilul de guvernare al lui Donald Trump, ci vizează rolul internațional al SUA și capacitatea populației americane de a susține costurile acestuia.
Cercetătorii de la ECFR, printre care se numără Célia Belin, Chris Herrmann și Nevada Joan Lee, identifică trei direcții principale în cadrul Partidului Democrat. Aceștia disting între „revoluționari”, care cer schimbări structurale profunde, „reformați”, axați pe repararea instituțiilor prin limitarea influenței private, și susținătorii tradiției liberale, care prioritizează apărarea alianțelor împotriva populismului. Aceste orientări vor influența direct prioritățile privind cheltuielile militare, implicarea în NATO și nivelul de cooperare cu partenerii europeni.
Stephen Wertheim, de la Carnegie, subliniază că ambițiile externe ale Washingtonului intră în conflict direct cu disponibilitatea internă a americanilor de a suporta costurile necesare. Chiar și o administrație favorabilă aliaților ar putea impune europenilor o responsabilitate sporită în ceea ce privește propria apărare. Această tensiune sugerează că o schimbare de leadership nu va anula presiunea asupra statelor europene de a-și asuma un rol mai activ și mai costisitor în securitatea regională.
În acest context, NATO menține angajamentul de apărare colectivă, însă obiectivele de finanțare sunt semnificative. Conform declarației de la summitul NATO de la Haga din 25 iunie 2025, ținta de investiții în apărare și securitate este de 5% din PIB până în 2035. Această sumă include cel puțin 3,5% pentru apărarea propriu-zisă și până la 1,5% pentru cheltuieli conexe, un nivel de finanțare pe care mulți aliați nu l-au atins încă.
Pentru a reduce dependența de rezultatele electorale din SUA, Europa trebuie să își întărze capacitățile de apărare și să dezvolte cooperări în tehnologie, economie și educație. Strategia recomandată implică pregătirea pentru scenarii în care un partener american prietenos ar putea cere mai multă responsabilitate sau ar putea schimba prioritățile. Construirea unor legături solide în domenii non-militare poate oferi relației transatlantice obiective comune, dincolo de disputele privind contribuțiile bugetare de securitate.
Securitatea europeană rămâne dependentă de stabilitatea instituțională și de capacitatea de a gestiona schimbările de la Washington. În timp ce alegerile din 2026 vor modifica imediat peisajul politic, ele nu oferă certitudini despre viitoarea administrație prezidențială. Europa trebuie să navigheze între multiple configurații politice americane, fără a construi planurile de securitate pe premisa unei reveniri integrale la modelul de cooperare din trecut.
