Analiza realizată de POLITICO indică faptul că Donald Trump poartă responsabilitatea principală pentru riscul ca Partidul Republican să piardă majoritatea în Congres. În cazul unei înfrângeri severe, președintele va căuta țapi ispășitori, susținând că membrii partidului nu l-au susținut suficient sau acuzând Partidul Democrat de fraudă. Totodată, acesta ar putea să îi reproșeze liderului republicanilor din Senat, John Thune, lipsa unei legi pentru identificarea alegătorilor.
Conform lui Jonathan Martin, șeful biroului politic de la POLITICO, Donald Trump este „proprietarul acestei viitoare înfrângeri”. Autorul subliniază că președintele a sabotat candidații prin acțiuni și inacțiune, afectând imaginea partidului. Deși în 2024 a construit o coaliție diversă, Donald Trump nu a manifestat interes pentru menținerea acesteia, îndepărtând grupuri precum persoanele de culoare, hispanicii, tinerii și republicanii moderați care i-au tolerat comportamentul anterior.
Erorile de politică internă au contribuit semnificativ la acest declin. Jonathan Martin identifică trei probleme majore: tarifele vamale, un război opțional ce a crescut prețurile la benzină și compromiterea temei imigrației. În timp ce se concentra pe renovări și decorațiuni ale unor proprietăți din Washington, președintele a trimis agenții ICE în bucătăriile restaurantelor și pe acoperișurile din suburbii. Această obsesie pentru proiecte de vanitate a transmis alegătorilor că prioritățile sale sunt diferite de nevoile lor.
Intervențiile politice directe au complicat situația în diverse state. În Carolina de Nord, Donald Trump l-a determinat pe senatorul Thom Tillis să se retragă în 2025, facilitând ascensiunea lui Roy Cooper. În Texas și Louisiana, președintele a înlăturat senatori cu mai multe mandate, iar în Carolina de Sud a numit-o pe sora defunctului senator Lindsey Graham pe locul vacant. În Georgia, decizia guvernatorului Brian Kemp de a nu candida a asigurat practic realegalizarea lui Jon Ossoff.
Conflictul intern din partid a fost amplificat de epurări împotriva unor figuri precum Marjorie Taylor Greene sau Thomas Massie. De asemenea, resursele financiare au fost deblocate tardiv, abia după vară, după căderea memorandumului de înțelegere cu Iranul. Spre deosebire de anul 2018, republicanii au lipsit de o platformă mobilizatoare legată de Curtea Supremă, deoarece Donald Trump nu a încercat să obțină retragerea judecătorilor Clarence Thomas sau Samuel Alito.
În contextul electoral american, alegerile de la mijlocul mandatului reprezintă un moment critic pentru controlul legislativ. Ultima oară când republicanii au reușit să păstreze controlul asupra ambelor camere din Congresul SUA în urma unor astfel de scrutinuri a fost în anul 2026. Această evoluție este monitorizată atent de decidenți, având în vedere impactul asupra stabilității politice și a direcției strategice a țării.
