Scoția, Irlanda de Nord și Țara Galilor au inițiat o mișcare politică prin care solicită organizarea unor referendumuri pentru independență, cu scopul final de a adera la Uniunea Europeană. Această acțiune a avut loc în contextul unei oferte de statut de membru asociat făcută de președintele Comisiei Europene către Canada. Liderii celor trei regiuni, care dețin autonomie parțială în cadrul Regatului Unit, au semnat un memorandum de înțelegere prin care susțin că viitorul națiunilor lor se află în cadrul comunității europene.
În documentul semnat de șefii guvernelor acestor teritorii, se afirmă că schimbarea constituțională este inevitabilă și că epoca Westminsterului se apropie de sfârșit. Este important de menționat că semnatarii nu au acționat în calitatea de premieri, ci ca lideri ai unor partide cu platforme independentiste și anti-Brexit. În Scoția, Partidul Național Scoțian gestionează guvernarea din 2007, însă un referendum anterior din 2014 a respins independența, cu 55% dintre voturi pentru rămânerea în Regatul Unit, deși populația a susținut rămânerea în UE.
Situația din Țara Galilor a suferit o schimbare semnificativă în luna mai, când partidul pro-independență Plaid Cymru a ajuns pentru prima dată la guvernare, în ciuda opoziției tradiționale a majorității populației față de desprindere. În Irlanda de Nord, dinamica este influențată de tensiunile dintre naționaliștii care doresc reunificarea cu Republica Irlanda și unioniștii. Paradoxal, această regiune a înregistrat o creștere economică după Brexit, deoarece nu au fost impuse controale la frontiera cu Irlanda pentru a proteja acordul de împărțire a puterii din 1998.
Londra a reacționat ferm la aceste intenții, premierul britanic Andy Burnham subliniind într-o scrisoare către John Swinney că independența și organizarea unui referendum sunt excluse. Guvernul britanic consideră că astfel de mișcări ar distrage atenția de la creșterea economiei și de la sprijinirea familiilor afectate de costul vieții. Totodată, există îngrijorări privind securitatea europeană, deoarece Regatul Unit rămâne un partener esențial, fiind parte din formatul de decizie E3 alături de Franța și Germania.
Pe plan geopolitic, declarațiile lui Donald Trump adaugă presiune asupra stabilității din regiune. Acesta și-a exprimat sprijinul pentru reunificarea Irlandii, numind acest lucru un lucru „fantastic”, ceea ce marchează o schimbare față de poziția de neutralitate a SUA. În același timp, Trump a sugerat că administrația sa ar putea reconsidera poziția tradițională privind suveranitatea asupra Insulelor Falkland, un subiect disputat între Regatul Unit și Argentina, în contextul ascensiunii lui Javier Milei.
Instabilitatea cauzată de mișcările secesioniste poate avea efecte de tip fluture, în special în perioada actuală de confruntare hibridă cu Rusia. Experiența Cataluniei, unde referendumul din 2013 a dus la radicalizarea mișcărilor și la procese lungi, demonstrează riscurile politice ale acestor procese. Europa se confruntă cu dificultatea de a gestiona aceste răni interne în timp ce trebuie să mențină coeziunea în fața amenințărilor externe și a războiului din Ucraina.
