Serbia a început implementarea concretă a proiectului hidrocentral Đerdap 3, prin semnarea unui contract pentru elaborarea studiului de prefezabilitate. Acesta include un proiect general și un plan spațial de amenajare cu evaluare strategică de mediu. Contractul a fost încheiat cu un consorțiu condus de compania de inginerie a resurselor de apă Jaroslav Černi, cu sediul în Belgrad. Această etapă este considerată de autorități ca fiind esențială pentru dezvoltarea viitoarei infrastructuri energetice pe Dunăre.
Ministrul interimar al Minierii și Energiei din Serbia, Dubravka Đedović Handanović, a declarat că acest pas marchează tranziția de la faza de analiză la implementarea propriu-zisă. Obiectivul oficial este finalizarea întregii documentații tehnice pentru proiectul Đerdap 3 până la sfârșitul anului 2029. Această linie de timp are scopul de a permite începerea lucrărilor de construcție cât mai curând posibil. Planurile inițiale au luat în calcul o capacitate de până la 1.800 MW și o investiție de aproximativ 2,6 miliarde de euro.
Proiectul propune utilizarea unui lac de acumulare situat la o altitudine mai mare în amonte de Porțile de Fier 1, conectându-l prin pompaj cu Dunăra. Apa va fi pompată în sus atunci când există excedent de energie, iar când este necesară producția, va fi lăsată să coboare prin turbine. Dubravka Đedović Handanović a subliniat că Đerdap 3 ar putea deveni cea mai mare baterie naturală din Europa. Această infrastructură va permite integrarea surselor de energie regenerabilă din Serbia și din regiunea Europei de Sud-Est.
Serbia intenționează să intensifice discuțiile cu România pentru a gestiona aspectele relevante ale proiectului care vizează ambele țări. Cele două state au semnat deja un memorandum de înțelegere pentru schimbul de informații legate de Đerdap 3. În paralel, există discuții cu compania americană Bechtel, singurul ofertant calificat în urma unei proceduri publice de selecție. Această procedură a fost lansată pe baza unui acord de cooperare strategică între Serbia și Statele Unite în sectorul energetic.
Implementarea acestui sistem de pompaj poate genera provocări pentru stabilitatea resurselor de apă de pe Dunăre. Modificarea disponibilității apei poate afecta direct capacitatea de producție a celorlalte două centrale hidroelectrice aflate în aval. Proiectul de acumulare prin pompaj este văzut ca un instrument de echilibrare a sistemelor energetice regionale, însă impactul asupra debitului de apă rămâne un punct de monitorizare pentru operatorii de pe malul românesc.
În prezent, gestionarea energetică pe Dunăre implică colaborarea dintre producătorul sârb EPS și compania românească Hidroelectrica. Cele două entități operează împreună centralele Porțile de Fier 1 și Porțile de Fier 2. În partea românească, aceste infrastructuri dețin o putere instalată de 1.164 MW pentru Porțile de Fier I și de 251 MW pentru Porțile de Fier 2, fiind elemente critice ale rețelei de energie din regiune.
