La data de 28 septembrie 1939, procesul de descompunere a Poloniei a ajuns la un punct critic prin două evenimente simultane: semnarea unui nou acord diplomatic la Moscova și capitularea oficială a capitalei Varșovia. Aceste acțiuni au pus capăt rezistenței organizate a statului polonez în fața atacurilor coordonate lansate de Germania nazistă și de Uniunea Sovietică. Conflictul european, început la 1 septembrie 1939, a fost accelerat de intervenția militară sovietică dinspre est, survenită la 17 septembrie.
La Moscova, miniștrii de Externe ai Germaniei și Uniunii Sovietice, Joachim von Ribbentrop și Viaceslav Molotov, au semnat Tratatul germano-sovietic de frontieră și prietenie. Acest document a funcționat ca o completare și o ajustare a pactului de neagresi semnat anterior, la 23 august 1939. Obiectivul principal al acestui act normativ a fost stabilirea unei linii oficiale de demarcație între zonele aflate sub controlul militar și administrativ al celor două state pe teritoriul fostului stat polonez.
Acordul a inclus și reorganizarea completă a administrației civile și militare în regiunile atribuite fiecărei părți semnatare. În spatele tratatului au existat protocoale secrete care au redefinit sferele de interes strategic în Europa de Est. Aceste documente anexe au vizat reconfigurarea limitelor teritoriale în privința Poloniei și au stabilit statutul politic al Lituaniei, oferind celor două puteri un cadru pentru controlul regional.
În același timp, pe teritoriul Poloniei, bătălia pentru Varșovia s-a încheiat prin capitulare. Orașul fusese supus bombardamentelor aeriene germane și tirurilor de artilerie timp de aproape trei săptămâni, de la sosirea trupelor la periferie în zilele de 8 și 9 septembrie. Distrugerea infrastructurii urbane și a rețelelor de utilități a provocat victime masive în rândul populației civile și al militarilor, ducând la epuizarea resurselor defensive ale orașului.
La ora 13:15, pe 28 septembrie 1939, a fost semnat actul oficial de capitulare de către generalul Tadeusz Kutrzeba, reprezentant al forțelor poloneze, și generalul Johannes Blaskowitz, reprezentant al comandamentului german. Această semnătură a permis trecerea imediată a orașului sub controlul militar și civil german. Autoritățile de la Berlin au instituit o administrație de ocupație strictă, care a fost menținută pe teritoriile poloneze controlate de ele pe tot parcursul conflictului mondial.
Regimul de ocupație germană instalat în Varșovia a funcționat până în anul 1945. Această perioadă de control a fost încheiată odată cu avansarea trupelor Uniunii Sovietice pe teritoriul Poloniei, moment în care controlul asupra orașului a fost preluat de către forțele sovietice. Această evoluție a marcat finalul influenței germane asupra capitalei poloneze în cadrul celui de-al doilea război mondial.
