Evenimentul cunoscut sub numele de Noaptea de cristal, sau Noaptea geamurilor sparte, a reprezentat un moment de cotitură violent în istoria Holocaustului, desfășurându-se pe 9 și 10 noiembrie 1938. Acest pogrom antievreist a vizat întreaga Germanie, Austria anexată și zonele din regiunea Sudetă ocupate de trupele germane. Violențele au fost caracterizate prin distrugerea sinagogilor, a locuințelor și a afacerilor deținute de evrei, lăsând străzile pline de cioburi de sticlă spartă.
Instigatorii principali ai acestor atacuri au fost oficialii Partidului nazist, împreună cu membrii SA și ai Tineretului hitlerist. Pretextul folosit pentru declanșarea violențelor a fost asasinarea lui Ernst vom Rath, un oficial al ambasadei germane de la Paris, de către Herschel Grynszpan, un evreu polonez de 17 ani. Evenimentul a coincis cu aniversarea Puciului de la Berărie, oferind conducerii naziste ocazia de a lansa o noapte de excese sub masca unei reacții spontane a publicului.
În ciuda aparenței de revoltă spontană, directivele transmise de Reinhard Heydrich către poliție și SA au fost specifice și organizate. Aceste ordine impuneau distrugerea proprietăților evreiești, dar și protejarea proprietății germanilor neevrei. Un aspect crucial a fost instruirea poliției să areceze cât mai mulți bărbați evrei tineri și sănătoși, pentru a-i transfera în închisori. În urma acestor acțiuni, până la 30.000 de bărbați au fost arestați și trimiși în lagăre de concentrare precum Dachau sau Buchenwald.
Consecințele economice și legislative au fost imediate, regimul impunând o amendă de un miliard de Reichsmarks comunității evreiești pentru pagubele produse. Guvernul a confiscat plățile de asigurare, lăsând proprietarii evrei să suporte singuri costurile reparațiilor. Ulterior, au fost promulgate zeci de legi menite să execute politica de „arianizare”, prin care proprietățile evreiești erau transferate către persoane de origine „ariană”. Evreii au fost treptat privați de dreptul de a conduce, de a accesa transportul public sau de a practica diverse profesii.
Reacția internațională a fost marcată de denunțarea atacului de către președintele Franklin D. Roosevelt, care a numit evenimentul un atac terorist asupra unei civilizații moderne. Deși SUA a rechemat ambasadorul în Germania, sistemul de cote privind imigrația a împiedicat primirea unui număr mai mare de refugiați. În ciuda eșuării proiectelor de lege precum cea a senatorului Robert F. Wagner pentru protejarea copiilor, aproximativ 12.000 de germani au reușit să rămână în State Unite sub protecția președintelui.
Istoricii consideră că Noaptea de cristal a semnalat regimului nazist că populația germană este dispusă să accepte măsuri radicale de eliminare. După acest pogrom, controlul asupra politicii antisemite a trecut în mâinile SS, trecând de la persecuție socială la politici de emigrare forțată și, în final, la încercarea de anihilare totală a populației evreiești din Europa.
