Incidente recente, precum distrugerea unei drone navale de către două avioane F-16 românești la 166 de kilometri de Constanța, subliniază vulnerabilitatea Mării Negre. Obiectele de război, care provin din conflictul dintre Rusia și Ucraina, ajung în zonele economice ale statelor riverane din cauza bruiajului electronic rusesc. Aceste drone și mine nu reprezintă atacuri directe asupra României, ci sunt rezultatul unor traiectorii deviate, transformând statele NATO din regiune în spectatori geografici expuși riscurilor colaterale.
Turcia gestionează o ambiguitate juridică similară la o scară mult mai vastă, fiind expusă efectelor războiului naval. Deși nave comerciale turcești au fost lovite, iar marinari au fost răniți, Ankara menține o prudență extremă. Această poziție este dictată de Convenția de la Montreux din 1936, care îi oferă controlul asupra strâmtorilor, dar îi limitează și capacitatea de a acționa agresiv. O intervenție mai fermă ar putea compromite rolul de arbitru neutru pe care Turcia îl menține față de Moscova și Kiev.
Pe litoralul românesc, problema este una de gestionare a riscului pentru populație și infrastructură critică. România se confruntă cu drone de tip Gerbera și mine care apar în apropierea proiectului energetic Neptun Deep sau în portul Constanța. Aceste evenimente, deși nu sunt acte de agresiune asumate, forțează autoritățile să evacueze mii de oameni și să monitorizeze constant zonele de exploatare a gazelor. Diferența majoră față de Turcia este că România nu urmărește despăgubiri, ci trebuie să protejeze integritatea teritoriului său.
Singura structură de cooperare operațională stabilită este Grupul de Acțiune Împotriva Minelor din Marea Neagră (MCM Black Sea). Fondat prin memorandumul trilateral din ianuarie 2024, acest grup a fost extins în iulie 2026 pentru a proteja infrastructura subacvatică. Deși reprezintă o soluție regională matură, utilizând nave precum „Căpitan Constantin Dumitrescu”, grupul rămâne limitat de prudența diplomatică. Statele riverane insistă că activitățile sunt exclusiv pașnice, evitând orice provocare directă la adresa Rusiei.
Modernizarea Forțelor Navale Române rămâne un punct critic de vulnerabilitate în fața noilor amenințări. Deși corveta „Contraamiral August Roman”, achiziționată din Turcia, este o platformă modernă, aceasta funcționează momentan fără rachete antinavă sau apărare antiaeriană apropiată. MApN trebuie să asigure finanțarea pentru sisteme esențiale, precum VLS sau rachete Naval Strike Missile, pentru ca nava să devină o unitate de luptă completă. Fără aceste dotări, capacitatea de descurajare pe flancul estic rămâne limitată la resursele imediate disponibile.
Securitatea maritimă în regiune este influențată de constrângerile impuse navelor de război din statele non-riverane. Conform regimului de la Montreux, aceste nave au un tonaj restricționat și pot sta în Marea Neagră maximum 21 de zile. Această limitare structurală obligă Turcia, Bulgaria și România să gestioneze singure riscurile de securitate, transformând flancul estic într-o zonă unde garanția colectivă NATO se aplică prin mijloacele proprii, adesea limitate ale statelor riverane.
