Iranul implementează o strategie de redirecționare a comerțului către nord, utilizând porturile de la Marea Caspică, pentru a contracara blocada navala americană asupra porturilor din sud. Această mișcare este dictată și de perturbările cauzate de război în zona Strâmtorii Hormuz, Teheranul căutând noi căi pentru exportul de petrol și importul de bunuri esențiale. Totuși, experții avertizează că infrastructura caspică actuală dispune de capacități limitate și se confruntă cu probleme logistice semnificative.
Eficiența porturilor nordice, precum Anzali, Amirabad și Nowshahr, este sever limitată de scăderea nivelului apei din Marea Caspică. Conform datelor Programului ONU pentru Mediu, nivelul apei a coborât cu aproximativ doi metri față de anii 1990, iar în ultimii trei ani scăderea anuală a depășit 20 de centimetri. Masoud Polmeh, secretarul general al Asociației Transportatorilor din Iran, a precizat că navele care anterior puteau atinge 6.000 de tone, acum pot gestiona doar aproximativ 4.000 de tone.
Pe lângă barierele hidrografice, presiunea asupra frontierelor terestre ale Iranului a crescut considerabil. La punctul de trecere Norduz cu Armenia, până la 1.800 de camioane așteaptă uneori mai multe zile, în timp ce la alte terminale timpul de așteptare ajunge la 10-15 zile. Vali Kaleji, cercetător iranian, atribuie această congestie capacității limitate a terminalelor, procedurilor vamale, infrastructurii rutiere și proiectelor de construcție în curs, menționând și impactul sancțiunilor asupra companiilor aeriene.
Deși ponderea porturilor nordice în transportul mărfurilor esențiale a crescut de la 18% la aproximativ 30%, capacitatea totală rămâne insuficientă. Mohammad Shakibi-Nasab, șeful Organizației Porturilor și Maritimității, a indicat că din capacitatea nominală totală de 300 de milioane de tone a Iranului, doar 30 de milioane de tone sunt asociate porturilor din nord. Această limită este accentuată de faptul că exporturile de petrol, combustibili minerali și minereu de fier sunt concentrate în sud.
Teheranul încearcă să dezvolte rute precum China-Aktau-nordul Iranului și să finalizeze calea ferată Rasht-Astara pentru conectarea la Coridorul Internațional de Transport Nord-Sud. Totuși, această reorientare implică riscul unei dependențe de Rusia, infrastructură vulnerabilă la efectele războiului dintre Rusia și Ucraina. Ezana Tedla, analist la Fundația Bourse & Bazaar, subliniază că integrarea cu infrastructura rusească adaugă probleme de perturbare, deoarece aceasta este vizată de Ucraina.
Contextul geopolitic actual este marcat de o tensiune constantă între Iran și SUA, în timp ce conflictele regionale influențează rutele de aprovizionare. În timp ce Teheranul încearcă să securizeze importurile de orzul, porumbul și grâul prin nord, dependența de rutele rusești rămâne o vulnerabilitate strategică majoră. Capacitatea porturilor caspice rămâne mult sub nivelul celor din sud, limitând posibilitatea unei înlocuiri pe termen lung a fluxurilor comerciale principale.
